alba -
.
În mijlocul câmpului
singurul nuc,
istoveşte apa din cuiburile freatice
adormite uscate uitate băute
de peşti
crengile negre de umbră apleacă cerul
să se mai întunece
lângă magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua
ca şi cum toate basmele ar fi adevărate
şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult...
Nucul rupt de furtună gândeşte iute
în cădere
la înainte de moarte ce-or fi ştiut frunzele?
Poezie:
Comentarii
verde(-n față)
Călin Sămărghiţan -
Are perspectivă și chiar o oarecare viziune, bine că e verde, dar mi se pare prea aglomerată de o sumedenie de determinanți pe care nu mai știi cum să-i urmărești și care la un moment dat trenează și închid orice lirism. O metaforă, două, ar rezolva simplu problema.
Sunt verde, Doamne, verde!
batori -
Poezia de faţă are idei dar mai trebuie lucrată, părerea mea.
1.Prima strofă s-ar putea lipsi foarte bine de ultimul vers sau făcut în aşa fel încât nucul singuratic în mijlocul unei câmpii "să zică" ceva mai profund.
2.Versuri reuşite:
"lângă magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua"
3."şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..." - nu văd bine deloc ultimul vers de aici, "dacă nu au murit demult..." - încarcă inutil primul vers pentru că apare explicaţia.
4. Ultima strofă se potriveşte cu nucul de la început (cred că asta a fost şi intenţia ta, să aduci cumva finalul spre început, dar nu prea ai reuşit)doar dacă vorbim despre nuc ca subiect de zi cu zi şi nu ca aspect poetic. Este în plus şi nu un plus pentru conţinutul versurilor tale.
Succes.
Raspuns :)
alba -
Poeziile mele sunt, in mare parte, poeziile unui cautator, ale unui sceptic ce cauta raspunsuri la intrebari fundamentale. Acele intrebari inutile la care oricum nu se poate raspunde. Aceasta este cheia de citire a majoritatii textelor mele. Sunt o revoltata a conditiei umane. O neobosita interogativa.
In poezia de fata nu nucul este subiectul ci continuitatea. Este zadarnica? este reala ? stiu frunzele inainte de moarte ceva mai mult decat stim noi ?
Nucul este singuratatea celui ce se indoieste pana la capat.
"şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..."
Si aici este o farama de indoiala, nu cumva au murit totusi in ciuda fericirii ? - exprimata cu sintagma obisnuita a sfarsitului basmelor.
Oricum, daca textul nu a fost receptionat in ideea lui, inseamna ca este slab.
Multumesc de observatii. Sunt binevenite. Am facut minime modificari, dar deocamdata nu am idei noi.
Il puteti rescrie, sunt chiar foarte curioasa.
zic
Călin Sămărghiţan -
Eu zic să mai scrii, noi citim și vedem apoi cum stau lucrurile.