”Pleacă-ai noştri/ Vin ai noştri/ Noi rămânem tot ca prostii” (Din flklorul mioarelor)

*

Dan Puric face distincţia între „Naţiune” şi „populaţie”. Naţiune: ceea ce există adânc în fibra unui neam. Dacă vreţi „Matricea stilistică” în termenii lui Blaga. Populaţie: ceea ce trăieşte vremelnic într-un topos geografic vidat de tradiţia rădăcinilor.
Voi ridica acum o problemă a istoriei recente a Naţiunii noastre devenită populaţie cu unele reminiscenţe, la modă, superficiale, „creştin-ortodoxe”.

Voi începe cu Carol al II-lea care i-a executat, măcelărindu-i pe legionari (nu săriţi în sus; nu sunt de partea crezului lor, dar asta nu a justificat cu nimic ca a făcut Carol al II-lea şi, de asemenea, nu a justificat cu nimic faptul că populaţia a tăcut; sau o parte din ea s-a bucurat, evident în mod «creştin-ortodox»).

A urmat execuţia, după un simulacru de proces, a lui Antonescu şi iar populaţia a tăcut în buna noastră zicală bleg «tradiţională»: „capul plecat sabia nu-l taie”; justificată pe deplin de împrejurările de atunci, dar nejustificată creştin ortodox.

În 89’: execuţia lui Ceauşescu, tot ca urmare a unui simulacru de proces. Şi populaţia (şi eu odată cu ea, Dumnezeu să mă ierte!) nu numai că nu a tăcut, dar s-a bucurat cu frenezie.

În 90’, mineriada lui Ilici-Iliescu. Şi iar populaţia nu numai că a aprobat, dar s-a bucurat «democratic»; pentru că doar Iliescu câştigase alegerile cu peste 80%.

În fine, ajungem la zilele noastre. Într-un simulacru de democraţie (majoritatea parlamentară s-a format la fel de imoral ca şi cea din timpul PDL-ului) asistăm la o adevărată mineriadă parlamentară blitzkreig. Care va fi (sau nu) desăvârşită, tot în mod «democratic» la referendum. La referendum în condiţii pe care guvernul, parlamentul şi preşedintele interimar încearcă să le impună («Curat neconstituţionale, da’ umflaţi-i!»). Că vor reuşi sau nu, rămâne de văzut. Era simplu să se fi rezolvat, într-adevăr democratic, suspendarea lui Băsescu după alegerile din noiembrie. Vorba lui Dinescu: useliştii nu aveau altceva de făcut decât să stea cuminţi, să joace la ruletă prin cazinourile de aici şi aiurea şi doar să aştepte; că populaţia i-ar fi ales într-o veselie. În schimb s-au apucat să se joace la ruleta rusească cu istoria. Şi asta (istoria care, după unii n-ar mai exista decât prin evenimente catastrofice – depinde cum şi la ce scară le priveşti dintr-un anumit loc), acum chiar ar fi posibil să-i coste. Mai este încă posibil ca populaţia asta a noastră, «mioritică» să mai tresară măcar din instinct de supravieţuire pe care îl are tot omul oriunde s-ar afla pe globul ăsta al nostru gata să sară în aer.
*
Sigur, vorbesc prostii…Mi-aduc aminte de o şedinţă de partid de pe vremuri când secretarul de partid i-a pus pumnul în gură unuia care vorbea ce nu trebuie şi acela, excedat, i-a replicat: „Na, că iar am vorbit degeaba!”. Şi s-a aşezat cuminte la loc.