*
în clasa a VIII-a i-am povestit unei colege secretele mele
că fac parte dintr-un experiment
că sunt cyborg și
ai mei au fost de acord cu asta
că noaptea în loc să dorm și să visez
mama îmi scoate bateriile și eu mor
mor de noapte
i-am povestit că am mai multe învelișuri de carne
mi le scot și mi le pun ca pe o altă piele
că uneori ei vin să mă ia pentru misiuni
în alte lumi pe care nu i le pot descrie
pentru că ei mi le șterg dar undeva
în mine rămâne memoria pașilor
am rugat-o să-și apese palma
pe brațul meu să-mi simtă
circuitele
atunci L. a țipat:
oprește-te că mă sperii!
*
am obsesia viselor cred
că dincolo de viața pe care mi-o imaginez
visul e poarta către lumi paralele
am început să-mi coordonez visele
să am acțiuni determinate
demonii și îngerii viselor nu mă mai sperie
pentru că nu-i așa
în realitate suntem atât de obișnuiți
cu ei
am început
să creez să regizez să impun cadrele
controlul este total
simt neputința
sunt cea mai nefericită visătoare de pe pământ
*
i-am lăsat pe ei
să facă tot ce vor
și aici
și dincolo
și în vecii vecilor
Comentarii
they
bobadil -
Frumos zis, mi-a amintit de un videoclip care se numea chiar "they" si transmitea ceva tot asa, un amestec de sf cu senzualitate feminina adolescentina. O plimbare onirica? Asa pare dar nu este, pentru ca ideea centrala este controlul, cel ce finalmente ne omoara, fiind preluat de catre ceilalti, de "they" As fi schematizat mai putin partea cu visele, lasand-o mai libera, asa cum e mi se pare un pic prea tehinicista, o simt incorsetata, oricum nu sunt un mare admirator al definitiilor poetice directe "visul e poarta" "in realitate suntem asa de...". Finalul mi-a placut in mod deosebit. Aproape o pastisa a inchinaciunii crestine face o trecere subtila spatiu-timp care chiar m-am gandit daca a fost intentionata sau asa "a iesit" ... chiar nu are importanta, rezultatul e super :si aici/ si dincolo/ si in vecii vecilor. O penita de apreciere de la mine, cel pe care conform spuselor Profetului "nu ma mai crede nimeni pe aici" nu stiu de unde are el concluzia asta atat de universala in afara de din capul lui plin cu idei preconcepute. Imi cer scuze daca prin acest gest iti voi atinge si tie reputatia in ochii acestui om atat de limitat. Nu am ce sa fac, el exista si va exista inca mult timp. Andu
Cu scuze ca raspund asa tarziu
Marquise de Sade -
Andu, ai dreptate la partea cu visele, e ceva ce nu merge acolo, o sa revin peste text, candva. Finalul e voit asa, desigur ;)). Ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc pentru penita.