Virgil -
...
zilele erau aproape la fel ca fluturii
mirosea a ploaie a somn și noroi
pui de fulger fornăiau sălbatici prin grîu
iar pescari-aduceau inimi reci tremurînde
în năvodul răsucit și adînc
alergam împreună cu ochii în nori
căutînd un cătun pentru noi pentru el
refuza să se nască plutind destrămat
ca un zmeu răsucit între crengi de salcîm
cînd întinși pe pămînt obosiți
așteptam să se facă tîrziu
Poezie:
Comentarii
da, am fost neatent la titlu.
Virgil -
da, am fost neatent la titlu. scuze. pe mine m-ar mira să încep să scriu din nou. dar voi vedea.
Virgil, sincer
bobadil -
... și pe mine m-ar mira, lucru valabil și în ceea ce mă privește desigur.
Însă dacă ar fi să fie hai să ne dorim să nu fie o revenire ca în textul de față, adică o pastișă 'futilă' după o pleiadă de autori netalentați.
Pentru că orice moarte ar trebui măcar să fie demnă, nu-i așa?
te referi la moartea ta,
Virgil -
te referi la moartea ta, Andule?