altfel aș fi vrut
să îmi iau rămas bun de la poezie
să îi mai scriu încă o dată
că sensibilitatea și frumusețea ei
sunt necesare lumii unde trăim
împreună am ridicat munți de versuri
și i-am înghesuit într-o cameră învecinată
alături de bilete la teatru și concerte,
gravuri, flori
acum tac toate presate între file sepia
cărți, albume, filme, discuri, caiete
amprentele buzelor au fosilizat pe cești
rictus de hedonism american sub măști
venețiene, idealuri orfane, contrasentimente
altădată mi s-ar fi părut o lașitate
să încui spațiul acela și să plec fără explicație
fără să încerc să le scot la lumină
să le scutur de incertitudini și angoase
apoi să le pun la loc în ordine
să rămână moștenire pregătită cum se cuvine
dar îmi tremură mâinile și nu îmi mai amintesc
unde este camera de alături pe harta inimii
fiul meu o să recicleze doar hârtia
restul va fi aruncat la gunoi
va umple camera cu alte artefacte sublime
va trăi cu altă poezie
mai tânără