orizontul nu este mai larg de când scriu
nici mai curb.
plopul din dreptul ferestrei
nu pare mai nalt
poate ceva mai bătrân şi mai singur.
la fel şi vecinul de scară.
îl salut îmi răspunde
liftul coboară
urcăm împreună
uşor stânjeniţi
nici unul din noi nu se-ntreabă
cu cine împarte
urcuşul.
carnea mea amăruie de atâtea cuvinte
se topeşte pe limba apusului.
Poezie:
Comentarii
Îmi place cum ai construit
Oriana -
Îmi place cum ai construit metafora splendidă din final pe o schelă enumerativă de aspecte prozaice... Primele două versuri captează și tot ce urmează pînă la cele două versuri finale deși pare de umplutură, este un intermezzo necesar, de sprijin.
Luminita, multumesc mult,
Sancho Panza -
Luminita,
multumesc mult, semnele tale ma bucura intotdeauna.
Se vede o altă faţă poetică.
ioan barb -
Se vede o altă faţă poetică. Mi-a plăcut poemul. Finalul foarte bun.
De ce "nalt" si nu cuvântul
Vio_B -
De ce "nalt" si nu cuvântul întreg, "înalt", se potriveste foarte bine. Sau îmi scapa mie ceva?
Adriana,
Vio_B -
Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
zambesc, un
Sancho Panza -
zambesc, nu ma supar.
un comentariu simiral am primit si pe Agonia. aceeasi plasare a textului de aici "sub nivelul meu". numai ca acest nivel nu e masurabil, precum cel al marii. si, in al doilea rand, dar nu mai putin important, eu nu sunt in competitie cu nimeni, cu atat mai putin cu mine insami. stiu, educatia americana, educatia moderna in sensul larg al cuvantului sustine ca TREBUIE sa fii...sa "te autodepasesti", "sa progresezi"...etc. Eu ma simt bine in lumea mea, una care, fara a refuza "valorile noi", prefera sa nu le forteze.
revenind la text: fireste ca il puteam face agreabil, ca il puteam imbogati, inlori... nimic mai usor. dar aceste artificii ar fi fost la antipodul ideii pe care el, asa modest cum este, incearca sa o aduca in atentia cititorului. si-atunci, la ce bun?
Ioan Barb.
Sancho Panza -
Ioan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
toti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
"orizontul nu este mai larg de
Dorel -
"orizontul nu este mai larg de când scriu
nici mai curb."
Dar ar trebui să fie, aş spune eu. Altminteri, scrisul ar fi/ este inutil.
Adriana (comentatoare excelentă) se află, atunci când se raportează (răspunzând polemic sau aducând mulţumiri) la propriile sale texte, sub nivelul poetei care este. Se întâmplă şi la case mai mari. Bacovia este, sub acest raport, lamentabil. Citească-se comentariul său la "Decor" sau cel la "Plumb", de un simplism vrednic de elevii mediocri de liceu.
Altminteri, instinctul poetic funcţionează bine, căci Adriana contrazice, prin tot ce adaugă incipitului, constatarea în aparenţă rece, resemnată ori chiar cinică. În acest sens, versul "poate ceva mai bătrân şi mai singur" aduce o nuanţare cu adevărat relevantă, iar resemnarea devine aparenţă, aşadar semn al aspiraţiei că, totuşi, lucrurile stau altfel de cum ar putea să pară. Dovadă, ultimele două versuri, inclusiv acel "amăruie" (poate nu cel mai fericit epitet), sugerând ceea ce ea năzuieşte în secret, iar eu constat benefic molipsit de năzuinţa ei: orizontul e mai înalt sau, cel puţin, mai altfel de când Adriana scrie.
Pe bune, Un poem mult mai bun
bobadil -
Pe bune,
Un poem mult mai bun decât comentariile care-l urmează.
Iar poemul e mediocru.
'poate ceva mai bâtrân și mai singur' Cât de absorbit de propria idiosincrazie poți fi ca să așterni un asemenea vers? Un vers care îmi provoacă în anul de grație 2010 pur și simplu greață. Dar am de-a face cu aceeași prețiozitate de dată recentă a Adrianei care traversează o perioadă când are impresia că poate scrie în felul acesta, nu știu cine i-a băgat în capul ei deștept și tuns scurt această idee aiurită.
Devii un alt fel de Dorin Cozan, un pic mai uman, mai ecologic, doar pentru că nu baletezi încă peste copaci tăiați doar ca să-ți rabde cuvintele.
Domnule Cristea,
Sancho Panza -
Domnule Cristea, sunteti amabil, nu sunt un comentator bun nici macar sub textele altora; sub ale mele, cu atat mai putin, aici aveti dreptate.
Ce sa spun despre acesta, de pilda?
Sa vorbesc despre micsorarea treptata a perspectivei, despre rolul succesiunii de verbe de la mijoc, despre sentimentul insingurarii, despre acel asfintit care inchide cercul textului, sfarsind tot spre linia orizontului? :) prefer sa nu o fac, cuvintele sunt aici, interpretarea si analiza la indemana fiecaruia, asa cum considera.
Va multmesc pentru apreciere si pentru timpul acordat.
Andule,
Sancho Panza -
Andule, si mie mi se face greata cand ma gandesc ca, intr-o vreme, chiar te luam in serios…
Totusi, iti multumesc pentru comparatia cu Dorin Cozan, Ma onoreaza.
un zâmbet amar,
Vio_B -
un zâmbet amar, desigur, Adriana.
sau cel mult îngaduitor.
îmi pare rau ca n-a fost , totusi, un raspuns la comentariul meu.
eu mi-am spus doar parerea sincera, stii bine ca n-as putea fi rautacios cu tine.
un zâmbet sincer.