Îmi pocnesc câteva neștiute stele în cer
Și mi se urcă toate gângăniile prin pereți.
Ca într-un foc de artificii luminile mor
Și în timp ridurile pielii se încrețesc.

Mi se umflă rădăcinile inimii pe sub pământ
Și potecile umbrei se ascund de lumină.
Dorm fluturii ca niște lebede rătăcite,
Ca niște balauri sau cărți în bibliotecă.

Scoate foc respirația ta când fumezi
Și îmi pare că ești din alte ere în noapte.
Îți adulmec mirosul ca un vânător
Și te ucid după irespirabile șoapte.

Dorința de a te recupera prin naștere pare
Un vis frumos împlinit ca o fregată,
Care alunecând prin mările lumii toate
Își află răgazul din lumea asta-n cealaltă.

Rima cuvântului în coadă se-ncheagă.
Vraja se amestecă la foc mărunt și perpetuu.
Cerul nopții încearcă în stele să-ncapă
Și gângăniile se adună în lumină ca-n codru.