frimituri de gînduri frimituri
țîrîit de greieri prin pasaje
Perseu orbul hoinar
spiritul nopții de vară
moluscă noaptea de vară

nici nu vă mint chiar au adus o Meduză
au instalat-o în piața de la capătul podului
copiii trec printre brațele ei
și cînd strigă
Meduza
se fîstîcește în mii de culori

cînd trec îndrăgostiții Meduza se-nroșește
tîrgoveții cînd trec se face albă, neagră, gri
pînă tîrziu cînd piața se deșartă
și doar măturătorii mai trec prin orașul pustiu
atunci cînd pe scutul cerului luna
devine o rană-n pătrar de argint
de opal e Meduza

Perseu orb și hoinar
prin tine se naște o lume
o lume moare odată cu tine
tu știi și asta e rar
se-ntîmplă să se-albăstrească luna
de două ori pe an
să-i poți grăi Meduzei
se-ntîmplă doar o dată
la multe mii de ani