Tata s-a stins ca o ţigară
într-o scrumieră de cristal
i-au rămas dârele şerpuite ale palmelor
de-alungul şi latul
pereţilor din chirpici
potecuţa tăbăcită de paşii bolnavi
şi câteva tufe de viţă-de-vie
a luat cu el
doar câteva scânduri lăcuite
devenise un aisberg de piele
în aerul acela închis al odăii
mirosea a smirnă
emanată din candela
agăţată-n tencuiala peretelui de la soare răsare
un tavan mă despărţea
de tărâna depusă
în spatele ochilor
şi de mâna
care-mi cosea buzunare pe suflet.