bobadil -
pentru marchiza mea de sade
ok
ți-am comandat o vacanță
în extremul orient al vecerniciei mele
crescute peste zidul rotund
unde ne compunem amândoi, dimineața
pledoaria îmbibată cu fond de ten
medicamente și câteva ședințe de terapie de grup
ceva să fie de ținut minte
apoi de spus și pe la alții
ca un pământ îndesat peste o gură
când nu mai știi dacă te minte
îi asculți poveștile seara
ca un sufi plecat la arat
jumătatea lui stearpă de pat
Poezie:
Comentarii
La ceasul chindiei
vladimir -
Cat de frumos si imperfect, rimat si mototolit, insa totodata demn si ghidus este finalul acesta. Aproape ca imi revine cheful de a scrie... felicitari.
ai vrut
nicodem -
sa spui vecernie acolo, la vecernicie, sau citesc eu de pe alt meridian?
mi se pare ca esti multilingvist, ca acolo, la supraportretul lui AAA unde, sonetul l-ai botezat in sonteu. text de domnisoara sclifosita. slab cu s mare.
Nicholas, am vrut să spun
bobadil -
Nicholas, am vrut să spun exact ce spui tu.
In rest, imi doresc sa apuc ziua cand o sa puti de la o distanta mai mica, pentru tine asta ar fi o forma de arta, sau poate un skill care acum iti scapa.
Impresii si imprecatii
vladimir -
Am asa impresia ca am intrat fara ochelari intr-un teatru de razboi...Nicholas zice nu unde eu spun da si viceversa iar Andu tace... ambele chestii ciudate, parerea mea. Acuma ce sa zic... mie mi-a placut si cu asta basta... bafta cu artificiile.