cântecul clarinetului va fi de vânt imbrățișat ?
fluieratul evlavios al naiului va fi inălțat?
penumbra părerilor de rău va fi indreptățită?
neincrederea in sine a planetei rotunjită de neintrerupta ei mișcare de rotație,
va fi ințelepțită?

*

o lume intreagă cu multă zăpadă;
cu datini și podoabe populare;
cu case ascunse printre copaci fantastici
vine
dinăuntrul sufletului .

pădurea nu s-a trezit;
timpul nu curge;
soarele și luna nu se dau in scrânciob
mersul cerbilor,
țiuitul vântului,
scrâșnirea crengilor despuiate de flori
au existența intipărită pe muțenia clopotului.

mereu aceste intinderi de aripi;
mereu aceste descărcări de miracole
mereu aceste zboruri circulare deasupra
coșciugelor,
in care cavalerii iși leagănă legendele.

liniște, vă rog,
cațeaua cu trei capete naște!
din omoplatul echinocțiului de primăvară se desprind..păsări,
lungi stoluri...
vino, Nicodine să le dai mâncare!