pal paletă bicicletă și la urmă motoretă. așa mă strigau două colege de clasă din generală. erau surori dintr-o familie de țigani și le spunea bodgros. eu le spuneam botgros. aveau același drum spre casă ca și mine. pal paletă biciletă și la urmă motoretă urlau cînd mă vedeau. de ciudă aruncam în ele cu castane.

*

în primul an de liceu am stat într-un cămin de ucrainieni și orfani. preotul director venea rar pe la noi. stăteam nouă în cameră. de fapt eram toți băieții de la liceul catolic în patru clase pline de fete. pedagogul ne dăduse camera 2 club. era exact lîngă scări și geamul dădea pe acoperișul cantinei. vara ne urcam acolo și aruncam cu mîncare stricată în seminariștii care se duceau la masă. ei aveau căminul lor și cantina lor. în fiecare seară la ora opt venea pedagogul și lua neonul din cameră. catolicii n-au voie să consume curent ne spunea. toți din 2 club aveam cîte o săptămînă împuțită. făceam cu rîndul. tot pentru că eram catolici. în fiecare seară timp de o săptămînă curățam budele. pișoarele erau pline de vomă iar cabinele cu tălpici nu closet se înfundau des. o găleată de metal un butoi mare plin cu zoaie un băț care cîndva fusese mătură și niște cearșafuri vechi. și niște praf de clor sau așa ceva. ucrainienii erau cei mai răi. cînd aflau că de servici sînt catolicii se căcau pe rînd și făceau un trenuleț de rahat pînă la ușa de la intrare a budei.
duminica se dădea discotecă. de cîteva ori am mers și noi. stăteam într-un colț timizi și dădeam și noi din fund cu mîinile în buzunare.
ca mulțumire pentru calda găzduire la sfîrșitul anului ne-am căcat toți în mijlocul camerei.

*

e prietena ta? mă întreabă copilul uitîndu-se la o femeie care trece pe lîngă mine. femeia zîmbește. nu. ai soție? nu. dar vei avea? nu știu. eu am o bunică. ai venit să te tunzi? da. hai înăuntru. ne așezăm pe scaunele din holul frizeriei. jocuri pe mobil ai? da. pe ăla cu șarpele îl ai? nu știu. îți plac cîinii? da. și mie. dacă ai vedea un cîine mic mic mic i-ai da de mîncare? da. și eu. mă cheamă cătălin. trebuie să o ajut pe bunica să care sacoșele. pa.
în momentele de acalmie mintea îmi fuge fără rost. îmi imaginez ce se întîmplă cu oamenii pe care i-am cunoscut preț de cîteva cuvinte. cum ar fi cătălin. poate are acasă un cîine. poate joacă pe mobil șarpele. poate că un om se termină cînd pleacă.

*

cîteodată viața în 2 club o lua razna. argint era jupînul cartierului. făcuse opt ani de pîrnaie pentru că violase o babă în autobuz într-o seară. la pîrnaie cunoscuse un preot care ne preda nouă biblia și care venea să le predice iertarea readucerea pe drumul bun oaia rătăcită și bunul păstor și alte asemenea. după ce a ieșit de la pîrnaie preotul ne-a dat în grija lui să nu se ia de noi vreun șmecher de cartier.
într-o zi mergeam cu tiberiu spre cămin și ne-a ieșit în cale argint. dă-mi niște bani mi-a zis. sincer n-am. sari. am început să sar. m-ai convins n-ai. s-a întors spre tiberiu. dă niște bani. n-am. sari. nu vreau. sari în mă-ta cînd spun eu. a început să sară și din buzunar au început să-i cadă cîteva monede. crucea mă-ti s-a răstit argint și i-a ars o palmă. a luat banii a plecat și după ceva timp s-a întors cu trei pahare de suc de la dozator. mi-a dat mie unul și unul lui tiberiu. e bun bă? da e bun s-a smirocăit tiberiu. ține și restul boule.

*

pal paletă bicicletă și la urmă motoretă. la asta mă gîndeam atunci cînd m-ai chemat. stăteam în fața statuii lui ștefan cel mare. aia care a ajuns la știrile naționale pentru că i-au furat țiganii coroana s-o vîndă la fier vechi. în tot acel întuneric mi-a trecut prin fața ochilor toată viața. mi-ai acoperit gura cu sînii ca unui muribund căruia îi acoperi ochii cu palmele. m-am gîndit că viața e o cameră de cămin în care dumnezeu vine seara și mai ia pe cîte unul. pentru că sîntem oameni așa ne spune. în 2 club toți avem cîte o săptămînă împuțită. în fiecare seară ștergem urmele celor care au fost. iar ai noști sînt cei mai ai dracului. se duc pe rînd pînă se face un trenuleț care dă să iasă din coșul pieptului. iar ca mulțumire pentru calda găzduire la sfîrșitul vieții ne căcăm toți pe noi în mijlocul camerei

*

în pieptul fiecărui om nu bate o inimă ci o poveste. dacă știi s-o asculți îl poți vindeca.

*

a fost destul de greu să ajung în 2 club. pe lîngă proba eliminatorie de religie și examenul de admitere îți trebuia și o recomandare din partea parohului. pe vremea aia în oraș era o singură biserică catolică iar parohul nu voia să-mi dea recomandare. cică proveneam dintr-o familie dezorganizată. probabil atunci am învățat să urăsc preoții.
venea maică-mea la paroh și-i spunea: părinte iar m-a bătut. iar a venit beat acasă. iar l-am internat la dezalcoolizare. iar a intrat în delirium tremens. tot ce făcea preotul era să-i zică: fata mea asta e crucea pe care ți-a dat-o cristos și trebuie să o porți pentru familie și pentru copiii tăi. și maică-mea a purtat crucea pînă a dat-o în mă-sa și a divorțat. și pentru asta vreo zece ani a avut interdicție la spovadă și împărtășanie. culmea că tot taică-miu apărea ca reclamant în acțiunea de divorț. cică era bătut cu tigaia și maică-mea ar fi stat la cafele și țigări cu prietenele ei. ori maică-mea leșina numai cînd simțea fum de țigară.

*

în cele din urmă am primit recomandarea. dacă mă uit în urmă n-aș înțelege de ce mi-a trebuit liceu catolic. poate că mă săturasem să-și bată joc de mine colegii din generală. eram trei băieți catolici în clasă și toți ne spuneau bozgori. unul dintre colegii catolici a dormit într-o noapte strîmb și a venit la școală paralizat. am rîs o zi întreagă de el că mergea cu capul aplecat spre stînga. acum e preot profesor la institutul teologic după ce a făcut vreo trei specializări la vatican. celălalt e preot franciscan.

*

o singură dată nu a ieșit ziarul a doua zi. a fost într-o iarnă cu viscol cînd drumurile au fost blocate iar mașina n-a reușit să ajungă la tipografie la iași. ieri a fost cît pe ce să se întîmple din nou. și nu din cauza viscolului. internet și telefoane suspendate pentru neplată.

*

la prima oră de română din noua noastră carieră am fost singurul care a dat o definiție a stilului. fără să fi citit ceva. se zvonea despre profa noastră că ar fi fost violată și ar fi avut un copil din flori. după ce a strigat catalogul ne-a întrebat ce e stilul. în tăcerea aia mormîntală m-am ridicat și am zis că e un mod de exprimare. așa îmi venise atunci. că tot eram la liceu catolic aș fi putut să cred că duhul sfînt mi-a pus cuvintele pe limbă dar de atunci profa m-a trimis la toate concursurile de literatură și la toate olimpiadele.
la prima oră de biblie a venit un preot micuț și rotofei. îi spunea sescu dar toți îl știam de preotul sexu. ne-a întrebat ce știm noi despre dumnezeu. am fost singurul din clasă care s-a ridicat în picioare și a zis: dumnezeu a murit trăiască omul. după cum spunea mark twain să fim milostivi și să tragem cortina peste ce a urmat.

*

sfînta treime. așa ne spuneau toți. eu sorin și nirvana. ne cunoscusem la răcătău la cules mere. preotul director trimisese tot liceul acolo pentru că nu erau gata sălile de clasă. două săptămîni am dormit cîte 20 în cameră. ăștia eram toți băieții din liceu. în rest vreo sută și ceva de fete. pe sorin l-am scos într-o noapte cu tot cu pat și l-am dus în camera fetelor. dormea dus și cînd s-a trezit rîdeau toți de el. să-ți fie somnul ușor sorine acolo unde ești tu acum. în pămînt. acuș e ziua ta prietene care te-ai născut cu o zi înaintea mea la aceeași maternitate. păcat că te-ai grăbit și ai ascultat toți preoții care spuneau că sus e mai bine. noi sărăntocii încă mai mușcăm din lumină sperînd că odată și-o dată pămîntul se va deschide și pentru noi.

*

era lesne de înțeles de ce i se spunea nirvana. era rocker și asculta metallica și nirvana. la început credeam că e satanist. deh asta era credința unui rapper ca mine care avea o formație de rapp numită jump în the fire. în majoritatea timpului toți trei dormeam în boxpaleți iar colegii culegeau mere în locul nostru.

*

cică tiberiu ar fi devenit medic ginecolog. probabil i-a prins bine sucul lui argint.

*

în pieptul fiecărui om bate alt om care se cere afară.

*

am renunțat să mai măsor viața în ani. o măsor acum în conferințe de presă și numărul de spălări pe care îl îndură nemuritorul meu pulover alb. și după numărul vizitelor mele la frizer. adică o dată pe an.
umbra mi-a devenit animal de companie. seara o scot la plimbare prin cartier. e foarte docilă. uneori mă joc cu ea. eu arunc un băț și ea îl aduce înapoi. nu mi-e frică de nimic. mint. mi-e teamă să n-o otrăvească hingerii.

*

cînd ne-am mutat din 2 club n-a plîns nimeni. înainte de faza cu căcatul în cameră mai făcuserăm noi o belea. aveam încă un pedagog dar era femeie. și pentru că eram catolici iar camera noastră se afla exact la începutul holului în fiecare dimineață la șase venea peste noi și ne trăgea păturile cu care ne înveleam. mai nasol era de mine că stăteam în al doilea pat de lîngă ușă. nu aveam voie să încuiem camera pe timpul nopții iar cînd ne întorceam duminica de acasă la intrarea în cămin ne așteptau ucrainienii. ne luau jumate din mîncarea pe care o aveam în bagaje. într-o dimineață femeia a intrat în cameră val-vîrtej să dea deșteptarea. a început să smulgă păturile de pe noi și a încremenit. toți nouă eram în curu gol și cu penisurile în erecție. de atunci n-a mai intrat în cameră dar ne-a făcut referat la preotul director.

*

în noul cămin noul pedagog avea o doagă lipsă. în rest era de treabă. cu doaga lipsă s-a întors din armată. era obsedat de curățenie. dădea deșteptarea în fiecare dimineață la șase. dacă dormeai îți turna o sticlă de doi litri de apă în pat. dacă nu făceai curat lua ușa de la intrare în cameră. de două ori într-un an am dormit șase inși fără ușă la intrare. atunci am scăpat de eticheta catolici. în schimb ăia mai vechi ne spuneau șoareci că eram nou veniți. n-am avut niciodată probleme cu ei pentru că mă considerau cel mai de treabă. cînd veneam duminica de acasă le dădeam vin și piftele și țigări. cînd prindeau vreun șoarec îl duceau la budă. îl puneau în fața butoiului cu apă îi dădeau un șnur de la pantof puneau o bucată de slănină în apă și-i ziceau: acu dă la pește. săracul șoarec nu știa ce să facă dar arunca șnurul în butoi. altul mai mare venea apoi și întreba: sînt de la paza de coastă aveți permis? șoarecul rămînea blocat. amendă: un pachet de țigări. să te plîngi preotului director sau pedagogului nici vorbă. dacă făceai asta te mutai din cămin. o singură dată am pățit-o dar de atunci ăia mai mari din cămin mi-au devenit prieteni buni. m-au pus și pe mine cu șiretul în fața butoiului. unul a venit m-a întrebat: ai permis? sînt de la paza de coastă. i-am răspuns rapid: ai legitimație? s-a blocat iar ceilalți din grupul lui au rîs vreo juma de oră de ce-a reușit să facă un șoarec.

*

dumitru era din negrești. țara oașului. era mic de tot de statură dar se avea bine cu toți. noi îi ziceam dumi și mergea rar acasă. în schimb cînd primea pachet se îmbăta tot căminul. atunci am aflat că dacă te îmbeți din pălincă te juri pe toate icoanele catolice ortodoxe protestante și baptiste că nu ești beat. apoi încerci să te duci la budă și cazi în cur pe podea. nirvana avea o boală pe cuțite. își spunea colecționarul. taică-său era gardian la penitenciar și îi șutise o baionetă. una de aia adevărată de ne minunam toți. cînd ne îmbătam cu pălinca lui dumi făceam concurs de aruncat baioneta. cine înfigea baioneta în ușă cît mai adînc ăla cîștiga.

*

am renunțat să mai măsor viața în ani. o măsor acum în oameni. cu cît îmi lipsesc mai mulți cu atît trăiesc mai puțin.

*
prea multe de spus despre acum nu. zilele mele se împart în zile care se tîrăsc pe asfalt ca niște rîme uriașe și zile în care n-am timp să simt absolut nimic și nici să văd ce se mai întîmplă prin mine. în zilele care se tîrăsc pun noaptea capul în pernă și-mi aud inima mărșăluind ca un pluton de răcani spre o misiune din care nimeni nu scapă cu viață.
restul zilelor sînt ca niște bule carbogazoase. îmi ies pe nas conferințele de presă declarațiile politice mirosul de la secția medicală combinat cu mîncarea de la cazan operații de schimbare de sex listele de anl-uri pe care n-am figurat niciodată din lașitate.

*

în 2 club o regulă se respecta cu sfințenie. fără borît pe pereți și fără șosete puse la uscat iarna pe calorifer. asta căuta de fiecare dată pedagogoul. caloriferele frigeau atît de tare că dimineața șosetele flaușate erau carbonizate. vara cînd se descălțau șase inși te sufocai. uneori glumeam. le ziceam șoarecilor să facem concurs. aruncam cu șosetele în tavan și cel care reușea s-o lipească mergea primul la duș.
cu dușurile comune era o problemă. erau șase dușuri într-o încăpere fără să fie separate între ele. cam ca într-o cameră de gazare. primii intrau ăia mai bătrîni apoi ceilalți ortocși iar la urmă noi catolicii. șoarecii de la mine din cameră n-aveau probleme dar ăia din primul an făceau baie cu chiloții pe ei.

prima dată cînd era să fiu dat afară din cămin a fost tot din cauza dușului. aveam apă caldă marțea și joia. uneori mai mergeam cu sorin pe palier la fete. la agățat. stăteam cu ele la fumat la dușuri pentru că n-aveau voie să fumeze. nici noi n-aveam dar am învățat să fumăm de la seminariști așa că dacă vreun preot ne întreba de sănătate dădeam vina pe seminariști. în sala dușurilor de la fete era o masă acoperită pînă jos cu o mușama. într-o zi cînd se dădea apă caldă m-am ascuns cu sorin sub masă. au venit fetele la duș. de rușine catolicele făceau duș în sutien și chiloți. la un moment dat una a scăpat săpunul sub masă și a dat cu ochii de noi. am izbucnit în rîs ea a început să urle.
seara pedagogul ne-a dus ca pe niște pușcăriași în biroul preotului director. ne-a dat cîte un avertisment. cică la trei avertismente ne transfera la alt liceu. eu am avut zece într-o singură săptămînă și n-a făcut nici o brînză.
eu eram carnea de tun pentru profesori. unde era vreo olimpiadă acolo mă înscriau toți.

*

de fapt mi se rupea mie de olimpiade. mă înscriam mai mult automat. cei care mergeau la olimpiade erau liberi două săptămîni să învețe. în săptămînile alea dormeam cel mai bine.
eram abonat permanent la română istorie apoi logică psihologie. am ajuns pînă și la sesiunea națională de comunicări științifice la geografie. într-a doișpea cînd m-am prins de formula chimică a glucozei alcoolui benzenului mi-a trecut prin cap să mă duc și la olimpiada de chimie. ce dracu îmi ziceam e mișto lanțul atomilor de carbon.

*

în noul cămin de la i.r.a.v unde ne mutaserăm țigările erau cea mai mare durere. că tot învățasem să fumez m-am hotărît s-o fac cît mai bine. de la cleopatra dunhill sau chesterfield de ăla original trecusem la atele mai ieftine. deh de la noblesse oblige am trecut la le poche oblige. cînd cumpăram cîte un pachet de țigări nu știu cum dracu se făcea că miroseau toți din cămin. veneau la mine cu cerșitul și eu băiat de treabă nu puteam să refuz. de la intrarea în cămin și pînă la etajul doi mai rămîneam cu jumate din el. așa că m-am enervat și am trecut pe carpați. un an de zile am fumat numai carpați și am scăpat de clienți. doar sîmbăta cînd toți rămîneam fără un chior în buzunar mai venea cîte un rătăcit spășit și cerea un carpați. de regulă îl făceam poștă la dușuri ca să mă țină un pachet pînă se întorceau șoarecii de-acasă.

*

cu cartela de la cantină era altă problemă. ceream bani de la maică-mea pentru toată luna inclusiv sîmbăta și duminica. numai că noi plăteam juma de lună iar cealaltă făceam foamea. în schimb marțea făceam o funie din cearșafuri și coboram pe geam de la etajul doi. apoi ne buluceam în discotecă la universitate. atunci fetele din alecsandri sau de la pedagogic aveau intrarea gratis.

dimineața îți venea să borăști cînd vedeai zoaia din cana de tablă care se chema ceai. mîncam cu icnete două felii sleite de salam iar în timpul orelor dacă rîgîia cineva profesorii știau clar ce am avut dimineața la masă. zilele cele mai nasoale erau cînd trebuia să faci de serviciu la cantină. dimineața spălat șase sute de tăvi șase sute de căni șase sute de cuțite. la prînz șase sute de tăvi șase sute de farfurii adînci șase sute de farfurii plate șase sute de cuțite șase sute de furculițe șase sute de lingurițe. seara la fel și toate astea pentru o jumate de pîine în plus. seminariștii mîncau cu noi dar nu făceau niciodată de serviciu la cantină.

de lăsata secului ni se dădea cîte un pui fript cu piure și suc. zilele în care ni se dădea musaca erau așteptate mai ceva ca vacanța. ca să facem rost de mai multe porții mă așezam la masa fetelor cu sorin și nirvana apoi făceam tot felul de lucruri scîrboase. scuipam în tavan și încercam să prindem flegma cu farfuria de ciorbă. fetele renunțau imediat la porția de musaca.

mai era și coșmarul macaroanelor cu brînză. ne erau servite vinerea cînd n-aveam voie carne. făceam concursuri cu băieții să vedem cine găsește cele mai multe gărgărițe în macaroane apoi ne duceam cu porțiile la bucătărese și le spuneam că nu putem mînca pentru că vinerea nu avem voie carne.

*

pentru mine acest acum nu are sens. adică ce pot să spun despre acum ca să nu devină a fost. sîmbătă a fost internat un boschetar în șoc hipotermic. l-au tratat l-au trimis acasă l-au internat din nou luni la ati unde a dat ortul popii. aseară patul lui a fost ocupat de un alt boschetar tot în șoc hipotermic. am impresia că prezentul e un desen stîngaci cu un copac și un om trasați doar din linii. nu-mi place să fiu. sînt mulțumit că am fost.