Desi am doar 20 de ani ,21 in devenire,am invatat foarte multe despre iubire si acum stiu,de ce nu poate fi povestita si cat este de greu sa fie rostita.
Iubirea este cel mai frumos sentiment,cel mai gingas gand,cel mai de neinteles si confuz lucru din viata unui om de la nastere pana la moarte. Iubirea coexista in sufletul si fiinta noastra de la prima bataie de inima,pana la ultima,si poate fi de mai multe feluri, si e un sentiment care nu are granite.
E ciudat cum fara sa iti dai seama si fara sa stii ce este “Iubirea” din momentul in care ai inceput sa existi pe lume,undeva in pantecul unei minunate femei care urmeaza a-ti fi mama, pe zi ce trece creste in inima ta o dragoste de neconceput in cuvinte. Sunetul glasului mamei si privirea ei calda par a fi o lume intreaga pentru tine, si tu stii ca insemni o lume intreaga pentru ea,si nimic pe lumea asta nu este mai minunat si mai frumos decat atat. Dupa cum spuneam iubirea poate fi atat de intensa si atat de diferita in fuctie de oamenii pe care ii iubesti. Deasemenea nimic nu se compara cu iubirea fata de o sora. Acel moment cand simti ca inima iti este franta,si zambetul nevinovat al surorii iti apare in fata ca un curcubeu dupa ploaie si observi durerea pentru suferinta ta in ochii sai inlacrimati,si te simti incapabil sa ii explici ce mult inseamna ea petru tine,si cat de mult o poti iubi,sau inacabil sa explici in cuvinte,cat de greu ar fi daca ea nu ar fi,atunci...,acolo..., langa tine,strangandu-te in brate si culegand bucatele rupte din tine,si punandule aproape cum eau la loc.Sau iubirea fata de prietena ta cea mai buna,pe care o suni in mijlocul noptii sa ii spui ca esti la usa ei, si vrei sa te distrezi,sau cand o suni cu lacrimi in ochi si nu poti spune de ce esti trista sau fericita,si stii ca ea are cuvintele potrivite sa te faca sa te simti mai bine. O prietena este ca un jurnal in care iti treci toate gandurile dar care iti ofera si un sfat si o vorba dulce sau de dojana,care iti atinge inima cum nu ai crezut niciodata.
Dar cea mai dificila si de necuprins in ganduri sau in randuri este iubirea fata de o persoana de sex opus,atunci cand este adevarata.
Imi este greu sa cred ca exista pe acest pamant,persoana care sa nu fi simtit,acel fior ce te strabate in larg cand iti intersectezi privirea cu persoana care stii din prima secunda ca iti va da peste cap toata firea ta,si care simti ca iti va aduce durere si suferinta,dar deasemenea stii ca merita. Sa realizezi ca desi esti o fire puternica si cu capul pe umeri,cand esti alaturi de jumatatea ta parca toata fiinta se imprastie in 1000 de bucati si simti acea agitatie inexplicabila,si simti cum iti creste ritmul batailor inimii,si cum emotiile devin incontrolabile.
Cand iubesti cu adevarat pe cineva, si sentimentul este reciproc,nu e necesar sa o auzi in cuvinte,o simti si stii in adancul sufletului tau,ca este asa zisa jumatate a ta care in mod miraculos si uimitor reuseste sa te completeze,si sa fie mai mult decat ai visat vreodata sa ai. Se spune ca iubirea/dragostea adevarata exista doar in povesti,dar fiecare om isi traieste propriasi poveste de dragoste cu sau fara asa zisul “Happy Ending”. Sa traiesti o adevarata poveste de dragoste nu inseamna sa fie totul perfect,inseamna sa accepti toate imperfectiunile si defectele si sa le vezi ca pe un intreg perfect pentru tine in viata ta. Simplu fapt ca acea persoana respira si e in fata ta reprezinta echivalentul a tot ceea ce ti-ai dorit vreodata,si iti ofera sentimentul ca esti cea mai bogata persoana de pe pamant daca inima sa iti apartine in totalitate.
E ciudat cum poate iubirea sa iti scoata la suprafata sentimente care nu stii cum sa le explici,atat de fericire cat si de suferinta.Atunci cand soarta te desparte de persoana iubita nu conteaza in ce circumstanta si din ce motiv,acea suferinta este inexplicabila,sentimentul de nedreptate si intrebarea “De ce eu,de ce mi se intampla mie?” este inevitabila,iar durerea la fel. Si stiti ce e si mai ciudat? Faptul ca iti place acea durere,pentru ca simti si stii ca acea durerea este singurul lucru care ti-a mai ramas. Si convingerea ca nu va exista nimeni pe lume care sa poata umple acel gol lasat,sau care faca cicatricea sa dispara.
Cand iubesti cu inima si sulfetul, o data cu dorinta de a vrea sa petreci o viata intreaga cu cineva,apare si convingerea ca o vesnicie nu e deajuns sa demonstrezi si sa spui cat de mult poti iubi o simpla fiinta, un simplu om banal,dar care pentru tine inseamna mai mult decat propiati viata. Si admiri si respecti atat de multe,si ramai uimit si te intrebi cum poate sa te surprinda in fiecare zi cu vorbele sale atat de bine alese,si cum poate sa te faca sa zambesti chiar si atunci cand simti ca nimic nu te poate inveseli. Cand simti ca toate obstacolele ar fi mult mai usor de depasit si ar fi neisemnate daca acel simplu om e langa tine,si te imbratiseaza si iti spune “Totul va fi bine”, “ Nu e capatul lumii,nimic nu e imposibil”sau”Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate duce”. Chiar si cand acea persoana nu mai este alaturi de tine,iubirea isi pastreaza intensitatea sau poate chiar devine mai mult,pentru ca absenta sa te ucide,si nu vrei sa traiesti intr-o lume in care acea persoana nu exista,si nu vrei sa iti imaginezi cum ar fi viitorul fara ea. E o durere de neexplicat si insuportabila in fiecare milisecunda,secunda,minunt,ora,zi,saptamana,luna, an pana te refaci cate de cat.
Daca as incerca sa compar iubirea cu ceva,as comparao cu inifinitatea de numere existente stiute si nestiute de oameni. Numerele sunt intradevar o infinitate si oricat ai incerca nu le poti gasi inceputul sau sfarsitul
Ei bine... dragi cititori care ati avut rabdare a-mi citi umila creatie...iubirea consider eu ca este asemeni numerelor, este imposibil sa incerci sa ii gasesti un inceput,sau sa cauti sa ii creezi un final,sau sa explici cat de multe ganduri, sentimente,emotii si trairi se afla intr-un simplu “TE IUBESC” rostit persoanei potrivite.