Nu știu de ce mi se pare în stilul ”Dezvățului de a fi”, deși aici deschiderea e mai largă, iar ideile sunt ceva mai liniare (nu atât de spiralate). Inserția imaginii rubinului, mai ales prin ”bătaia alegorică”, are efectul de catalizator imagistic (cred că e cel dorit).

”Îmbrățișarea ostilă/ pentru mai târziu/ în frig” conferă poeziei orizontul necesar, poate deschiderea aceea de care spuneam la început. Respiră mai bine decât ”dezvățurile”, dar nu spun că pe acelea le-am citit cu ochiul potrivit.