Da' autorul fotografiilor e Sf. Google?

părinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.