Pe funia secundei pun piciorul.
Încerc balansul peste râpi ascunse.
De spaima umbrei vorbele-s pătrunse
Cu pas scălâmb mă știe privitorul.

În vagi nădejdi opririle sunt unse
Și de sub tălpi s-a destrămat covorul.
M-a biciuit în trist manej dresorul,
Cu lancea urii coastele-s împunse.

În fața mea de foc cuprinsă-i groapa
Credințelor din zborul decăzut.
Pe sub pământ se scurge-n chinuri apa

În fulger zborul lin s-a prefăcut.
Un braț de rouă îmi străpunge pleoapa,
Purtând tăișul ei din neștiut.

11 februarie 2005