Ceea ce tu trăiești acum este o realitate (sau o față a realității care încă nu are consistență). Dar trăiești această realitate în perspectiva unei iluzii. Iar această iluzie (dacă se dovedește a fi iluzie) mai devreme sau mai târziu se va spulbera. Totul este cum vei vedea atunci, la spulberarea iluziei (în momentul suprem când se va dovedi a fi iluzie), cum vei vedea, deci, atunci, realitatea pe care o trăiești azi.
Pentru că numai atunci vei știi cu adevărat dacă a fost sau nu iluzie. Înseamnă asta cumva că viitorul poate schimba trecutul? Îi poate revela esența; ființa?
Lacoste e de vină.
Proză:
Comentarii
francisc -
bun gand ptr meditatii si discutii. pacat ca inca nu e deschisa sectiunea de interactiv. personal, as fi detaliat ideia centrala. realitatea imi pare doar o iluzie mai ....credibila. ps: cine e Lacoste? (nu vreau sa caut pe google. zambesc laaarg).
nepotul lui rameau -
Lacoste ar putea fi un castel pe valea Dordogne. Rezistenta franceza isi facuse sediul la etajul 2. Am locuit acolo intr-o vara fierbinte, pana si lanurile de tutun transpirau verde. Eu zic ca totul este o iluzie si nici nu incerc sa demolez acest postulat. Si e mult mai simplu sa negam prezentul pt ca nici nu exista, tot ce avem e o lunga scurgere a viitorului spre trecut. In rest Vineri e un simbol intresant, si Robinson Crusoe stia asta in mod practic, al naibii de real.
Călin Sămărghiţan -
Curat real. Lacoste e o firmă de tricouri parcă. Și da, am fost la un pas să scriu vineri cu V mare. Dar nu mai sunt sigur daca Crusoe chiar l-a întâlnit, sau a fost numai o închipuire de-a lui. Sau invers. Aaa, si Lacoste ăla mai are un frate, cred, care a scris o fenomenologie a timpului din care n-am înțeles mare lucru. S-ar putea să aibă și un castel undeva pe-o vale. Rameau, mă face fericit confirmarea că nu există prezent. Mă bucur c-ați trecut pe aici.