(mai, 2008, în căutarea liniştii, în căutarea unei relaţii profunde cu Domnul şi Mântutitorul meu şi cu ai Lui)

Caut un loc liniştit,
Un fel de templu în care
Doar Tu şi eu,
Domnul meu,
să stăm în linişte sfântă,
în liniştea care binecuvântă
tot lăuntrul meu.

Caut un loc liniştit,
poate pe un mal de râu,
la munte.
Un loc liniştit în care
să-Ţi pot spune multe,
fără de cuvinte,
toate tainele inimii.
Un loc liniştit
în care Tu, Prieten drag,
să-mi dezvălui
toată taina inimii Tale
acolo, pe-al Cerului prag.

Caut un loc liniştit,
o grădină în care
eu să-Ţi pun în palmele rănite
Crinul iubirii mele
plin de picuri de stele,
iar Tu să îmi vrei inima, Iubite,
Dumnezeule al liniştii mele.

Caut un loc liniştit,
un fel de munte înalt
cu vârful alabastru,
cu dorul sihastru,
pe care doar Tu şi luceferii
mă puteţi primi,
mă puteţi privi
cu ruga mea slabă
din inima-mi firavă,
ştiind că doar acolo,
în liniştea sfintei comuniuni
voi primi putere,
voi primi iubire,
haruri peste haruri
şi dorururi peste doruri,
şi-acolo voi trăi minuni.

Caut un loc liniştit,
poate un fel de poem
în care cuvintele sunt liniştite,
ca nişte petale uşoare,
cu dor şoptite...
Sau ca nişte aripioare
de lumină blândă,
Sau ca nişte culori de curcubeu,
pornind din sufletul meu
către dorul din pieptul Tău,
Sau adieri de îngeri tăcuţi
alăturea de zborul meu şovăielnic,
poate prea sfielnic.

...

Am căutat un loc liniştit,
Domnul meu,
şi l-am găsit!!!
şi-s atât, atât de fericit!
E locul liniştit
din inima Ta, Doamne.
Îţi mulţumesc că m-ai primit!
Mă simt iubit
Şi-s fericit!
Atât de fericit!
...şi atât de liniştit!

Vă doresc tuturor zile pascale pline de lumină, linişte, bucurie şi cuget înalt!