Acest text se află în Șantier
O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu mã chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamna şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Când voi muri, iubito, la creştet sã nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură sã frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sã cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu...
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar dacă împreună va fi ca sã murim,
Sã nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul sã ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.
¡Oh, madre!
¡Oh, madre, dulce madre, del fondo de los tiempos
siento que entre el murmullo de las hojas me llamas!
Sobre la cripta negra de la sagrada tumba,
se deshoja la acacia al soplo del otoño
y sus ramas agita, tu voz acompañando...
Ellas se mecerán y tú dormirás siempre.
Cuando muera, querida, no llores a mi lado;
pero al sagrado tilo arráncale una rama,
ponla en mi cabecera y entiérrala conmigo
y que sobre ella corra el llanto de tus ojos;
un día llegará a dar sombra a mi tumba...
La sombra crecerá y yo dormiré siempre.
Y si acaso ocurriese que muriéramos juntos,
que no nos lleven nunca al triste cementerio,
que caven nuestra tumba al borde de un arroyo,
que nos coloquen juntos en un mismo ataúd;
así te quedarás apoyada en mi hombro...
Siempre llorará el agua y dormiremos siempre.
Comentarii
Cezar,
a.a.a. -
Cezar, din câte ştiu eu, poezia lui Eminescu are o anumită structură prozodică: ritm, metru, rimă... Apoi, tu ai mari probleme cu limba română, aşa că nu înţelg ambiţia traducerilor...