bobadil -
nicidecum nu aș putea să spun
acum, când mă întrebi despre cu totul altceva
dacă lucrul acesta sau celălalt
decât toată întâmplarea vieților noastre laolaltă
ar fi fost mai bun
cât de adânc poate să intre cuțitul în scoarța unui copac?
să taie un inel, două sau poate chiar trei?
aruncat din joacă
el străbate aerul într-un exercițiu de rotire
aproape desăvârșit
și apoi,
gata
lama vibrează o simfonie
un fel de jam-session
cu johnny răducanu pe clapele negre
la nesfârșit
Poezie:
Comentarii
lucian -
prima strofă face un exercițiu de logică abstractă în care se împlântă perfect întrebările celei de-a doua strofe. ultimile trei strofe însă, poartă o altă consonață. se rup de ideea primelor două strofe spre a se dărui, spre a justifica titlul. o părere.
bobadil -
Mircea, adevarat grait-ai, tehnic vorbind. Ceea ce ma face sa pun prima strofa in italice. Multumesc de somnambula ta vizita :-) Bobadil
vladimir -
Tonul confesiv, abordarea unor teme referitoare la om ca gen si barbat ca specie confera discursului poetic un aspect de carte rara si veche... habar nu am de ce insa m-ai trimis cu gandul la Paleologu. Frumos sfarsitul, la fel ca si fragmentele 3 si 4.
bobadil -
Vladimir, acum tu m-ai trimis cu gandul la Paleologu :-) Am trecut prin Sibiu zilele astea si mi-am amintit de un festival. Multumesc, Bobadil.