silv -
toate lucrurile s-au născut
mai puțin cele care
au fost dintotdeauna
atunci când pleci
iei o parte din mine cu tine
o parte din născut dispare
... o parte din necuprins
se pierde prin depărtare.
de partea mea a străzii
tu calci adânc amintirile
și iei o parte din întrebări
cu tine
puțin câte puțin... pe toate.
Poezie:
Comentarii
Aranca -
in fapt, daca ar fi sa studiem putin ideea propusa, as putea sa spun mai repede "partir c'est mourir déjà"... nuanta de elegie-disco pe care o imprimi intregului text prin introducerea in cea de-a doua strofa prin rima (voluntara sau involuntara?) "dispare/departare" afecteaza textul. "atunci când pleci iei o parte din mine cu tine" are o tenta chiar mult prea explicita, cazi intr-un fel de manea... incearca sa imprimi textului cota meditativa adecvata, sa surprinzi cititorul prin profunzime. despartirea este o rana profunda, un edem ce treptat afecteaza intreg tesutul celular. incearca, pentru ca insusi titlul te obliga sa nu dai senzatia de a suferi doar de o zgaraietura. dar acesta este doar un punct de vedere.
Aranca -
inca o mica observatie: daca se poate, redimensioneaza fotografia din pagina personala. multumesc.