Partir c’est mourir un peu

imaginea utilizatorului silv

toate lucrurile s-au născut
mai puțin cele care
au fost dintotdeauna

atunci când pleci
iei o parte din mine cu tine
o parte din născut dispare
... o parte din necuprins
se pierde prin depărtare.

de partea mea a străzii
tu calci adânc amintirile
și iei o parte din întrebări
cu tine

puțin câte puțin... pe toate.

Comentarii

in fapt, daca ar fi sa studiem putin ideea propusa, as putea sa spun mai repede "partir c'est mourir déjà"... nuanta de elegie-disco pe care o imprimi intregului text prin introducerea in cea de-a doua strofa prin rima (voluntara sau involuntara?) "dispare/departare" afecteaza textul. "atunci când pleci iei o parte din mine cu tine" are o tenta chiar mult prea explicita, cazi intr-un fel de manea... incearca sa imprimi textului cota meditativa adecvata, sa surprinzi cititorul prin profunzime. despartirea este o rana profunda, un edem ce treptat afecteaza intreg tesutul celular. incearca, pentru ca insusi titlul te obliga sa nu dai senzatia de a suferi doar de o zgaraietura. dar acesta este doar un punct de vedere.

inca o mica observatie: daca se poate, redimensioneaza fotografia din pagina personala. multumesc.