mi-am dorit să mă plimb cu dumnezeu încă o dată
printr-un cinematograf pustiu
din acelea ce stau dărîmate cu o jumătate de acoperiș lipsă
apoi să căutăm niște fotolii mai acătării
să le batem bine pînă iese tot praful din ele
să ne tolănim cu picioarele pe spătarele din față
și să plouă mărunt fără să ne pese în partea noastră
de cinematograf unde mai este o bucată lungă de acoperiș
să stăm de vorbă ca pe vremuri
despre cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu să îl privesc cum tace
nemișcat ca și cum m-ar ignora
să închid ochii să aud ploaia cum răpăie ușor
pe umerii de tablă scorojită ai cinematografului
apoi să mă trezesc tresărind
și să nu mai fie acolo plecat numai el știe pe unde
să mă simt singur și să fie
toamnă
Comentarii
Virgil, lasă-mă să cred că sînt
aalizeei -
Virgil,
lasă-mă să cred că sînt Dumnezeu pentru o clipă şi să-ţi fac un dar:
(cinematograful Feroviarul de pe Buzeşti).
pentru starea transmisă în cuvinte simple. sugerez să-uri mai puţine. "în parte(a) noastră"
m-a miscat mult poemul tau,
Madalina Cauneac -
m-a miscat mult poemul tau, mai ales ca ma aflu intr-una din acele perioade in care aproape in fiecare zi ma intreb cum ar fi sa-L iau pe Dumnezeu de brat, sa vorbesc cu El cum o faceam odata si efectiv sa stau acolo fara sa-mi mai pese ce se intampla in jur.
foarte frumos poem,
yester -
foarte frumos poem, foarte frumoasă imaginea redată Virgil. am avut pentru câteva momente că sunt și eu pe acolo, cu voi. cu așa poeme sunt mândru că fac parte din H. îmi place mult cum descrii... doar personificarea cu umerii de tablă ai cinematografului cred că ar putea veni sub altă formă, dar ea nu mă împiedică să remarc acest poem la valoarea lui. excelent! (Vlad, foarte fain cadoul tău)
erată: pentru câteva momente
yester -
erată: pentru câteva momente impresia că sunt și eu pe acolo...
O pagină admirabilă! Poezie peste
Maria - Doina -
O pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
Desi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
Vlad,
Virgil -
Vlad, mulțumesc. După cum vezi am profitat de darul tău și mi-am permis să îl pun în text. E superb și reflectă ceea ce simt acum. Am corectat acolo. Și am încercat cîteva modificări și artificii cu privire la text dar este foarte greu să scap de particula aceea a conjunctivului care dă așa de bine ca mod(alitate) în text și în ritmul lui interior.
Mădălina,
Virgil -
Mădălina, dacă ai rezonat este de bine (zic eu de obicei). La urma urmei asta este marca rostului unui text poetic, nu?
Paul,
Virgil -
Paul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
Sincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
Maria,
Virgil -
Maria, mulțumesc pentru feed-back și observații. Te mai aștept.
am mai făcut cîteva retușuri.
Virgil -
am mai făcut cîteva retușuri. există și în Mirabile Dictu texte din acestea. nu cred că pot să controlez eu „etapele” acestea.