Iată în sfîrșit a fost identificat un beneficiu clar al limbajului metaforic. Valoarea lui ca și indicator al sănătății mentale. Asta după ce zilele trecute citeam cum că indivizii bilingvi au șanse mult mai reduse decît ceilalți să manifeste afecțiunea Alzheimer.
Este drept, în principal descoperirea se referă la sarcasm dar cu siguranță în aceeași categorie cu ironismul intră orice limbaj poetic.
Cercetătorii de la University of California, San Francisco, au prezentat la ultima întîlnire a Academiei Americane de Neurologie descoperirea lor depre faptul că pacienții care au probleme în a se prinde de poanta unei expresii sarcastice, sau cad pradă șmecheriilor ieftine de pe internet, sau chiar ajung să creadă cu ușurință ultima teorie conspiraționistă la modă, sînt candidați potențiali pentru un anumit tip de boală neurodegenerativă care le poate micșora abilitatea de a pricepe tîlcurile sociale, fizice sau verbale cu ajutorul cărora ne prindem de limbajul conotativ precum sarcasmul sau chiar minciuna.
“These are the patients who fall for all the online scams, and lose all their money, because they just don’t get the lie,” said lead author Katherine Rankin, a neuropsychologist in the UCSF Memory and Aging Center, who led the new study. “They don’t understand sarcasm. They would think 'The Colbert Report' is real.”
Tipul de boală neurodegenerativă se numește demenție frontotemporală (sau FTD) și este întîlnită mai ales la pacienți pînă la 60 de ani. Ciudat este faptul că uneori este diagnosticată greșit drept depresie sau chiar drept o criză severă a vîrstei de mijloc.
Remarcabil este inclusiv testul creat de Rankin numit TASIT – The Awarness of Social Inference Test -, mai pe limba română, testul abilității de a te prinde de poantele cu conotație socială.
Rezultatele lui au fost grăitoare de la sine. Indivizii sănătoși au recunoscut cu ușurință scenariile sarcastice și minciunile mascate chiar dacă au fost deghizate în camuflaje greu de identificat. Indivizii cu FTD pur și simplu nu s-au prins de poante, dar mai ales de neadevăr, de fabulație.
Ce s-a descoperit este faptul că abilitatea de a înțelege vinovăția a unui gest imoral, inclusiv a minciunii, există în orice om (undeva în cortexul orbitofrontal stîng), inclusiv în majoritatea pacienților care manifestă demenție. Singurii care însă pierd această abilitate sînt cei care au FTD. Pur și simplu acești indivizi încep treptat să nu mai poată conceptualiza conotațiile socio-emoționale ale sarcasmului și încetează să mai înțeleagă ce este sarcasmul în el însuși. Oamenii aceștia nu mai văd frontiera dintre metaforă și realitate, dintre limbajul ușor figurativ și cel propriu.
Semnificativă este valoarea profilactică:
“Brain and behavior correlation is very important, especially the brain areas affected by this disorder,” said Dr. Alan Lerner, director of the Memory and Cognition Center at University Hospitals Case Medical Center in Cleveland. “This is important work because it can help us identify patients earlier. Too many are missed.”
Nu mi-am imaginat niciodată să scriu asta dar frecventați și citiți Hermeneia, textele poetice, sarcasmul comentariilor, ironismul, metaforele, poezia. Exersați-vă și antrenați-vă mintea în a descoperi toate aceste „dedesubturi” și veți avea șanse mai puține să o luați razna. Iar dacă veți descoperi că nu vă prindeți de poante sau nu vă mai plac, acesta este un semn că poate ceva nu e în ordine și nu ar fi rău să vizitați un medic.
Observați, nu am spus nimic despre „înțelegerea poeziei”. Termenul acesta este foarte uzat și abuzat. Și cred că este o abilitate superioară de interpretare „cu sufletul”. Cred că oameni foarte sănătoși mintal nu pot înțelege poezia. Nu au de ce să se îngrijoreze. Dar cu siguranță pierderea lor personală rămîne.