Happy-endul meu pe douămii-vouă
nu mi-a rămas decît să lansez happy-endul și să ne facem poze re-fericibile cu realitatea această Lelea Floarea fără dinți căreia îi dăruim un sul de prezervative și rîde cu noi că nu știe ce-i aia pe tot parcursul cît am pus țeava în pămînt le-am scris pe ea cîte-o dedicație jalea lumii tuturor camarazilor contemporanilor mei acești prăpădiți de eroi uite că după toată distracția le-a părut rău că nu le-am salvat și că le-am îngropat cu jucăriile în pod re-fericirea ei de treabă! dar clipa sparge bariera sunetului la modul re-simțibil și fiecare salvează ce poate așa că dragilor și urîților care vrem care putem ia vedeți o să ne hepienduim de să nu ne vedem!
Poezie:
Comentarii
:)
Crin -
Asa-i, ne salvam fericirile, le punem in pod, dar nu uitam de ele. Decat sa ne salvam nefericirile, macar asa, avem inca o plasa de pus la nivelul Terrei cand ne gandim ca am pica de prea sus. Hepienduim, ne hepienduim si mutam (de la mutatie) prezentul, forma de supravietuire, sa ne fie de bine! :)
Imi place ce-ai scris, si mai ales, cum ai scris. Special pana la capat.
Roxana
skylander -
rezon că nu mă aşteptam mersi fain pentru semnul apreciativ de lectură şi îţi urez doar 10 pe linie pe 2010...să fi iubită Roxana de să nu te vezi!
george cel asztalos