când plouă aud în ziduri un clopot
ţipăt de vultur
anunţând clipa trecută
stârvul neîngropat încă în amintire

dacă închid ochii voi deschide un tunel
prin cer
printre aripile păsărilor
în noaptea aceasta îmi vor ţese
moartea ca pe o dantelă de brumă în oase
mă voi acoperi cu ea în somn
şi voi visa că sunt un mecanic
conduc un tren cu răniţi
de pe câmpul de luptă
viaţa încă latră ca o căţea la lună
alungă tinereţea prin smârcuri
câmpul de luptă seamănă cu un oraş
uriaş răstignit pe pământ
cu paratrăznetele de pe biserici
înfipte în inimă