un lan de grîu
sperietori
copilul ridică mîinile spre soare
cu haine murdare şi rupte
zîmbeşte unui şoim ce se roteşte
cu ochii larg deschişi precum o scenă
pe care actorii tac o piesă de viaţă
visează
cum va zbura
cum într-o zi va plana pe un acoperiş de casă adevărată
cu masă adevărată
întinsă
şi bunătăţi şi copii
ba chiar şi o mamă

copilul se lasă pe spate
grîul îi cîntă o melodie pe care o ştie
din primii ani de viaţă
strînge în pumn un spic şi zîmbeşte
mîine va fi o zi mai frumoasă
mîine vor fi bunătăţi
un cîmp de grisine şi pufarine
mîine vor trece oamenii buni să treiere
el îi va aştepta toată noaptea
aici
ascultînd greieri privind licurici
în lanul de grîu e frig
dar luna e aşa de frumoasă

mamă de ce vii cu o coasă
nu e grîul nostru
mai bine să cîntăm împreună
să aranjăm cu mîinile
marama pe lună.