vladimir -
la ce bun
am nevoie de încă o mare iubire
pentru a-mi încheia volumul
sau poate teama de a nu muri singur
mă va face să scriu
într-o noapte fără culori
poezia perfectă
la ce bun
să te foloseşti de cuvinte
pentru a te flagela
să faci dragoste pentru a fugi
departe de tine însuţi
să mângâi chipuri pe care apoi
oricum le vei uita
la ce bun
îmi spun privindu-mi degetele
cum se unesc neputincioase
în pumn
Poezie:
Comentarii
Memento
Călin Sămărghiţan -
Potrivit loc al tristeții. Conștientizarea unei condiții ingrate, aceea de a nu ști dacă ceea ce faci va însemna și pentru alții câtuși de puțin. Ușor sentiment al inutilității, reală experiere a spaimei lipsei de sens a propriilor acțiuni acompaniată de o sănătoasă, totuși, nesiguranță interioară. Scrisul, iubirea, atingerea se restrâng dramatic într-un singur punct: un nod în mijlocul palmei. Toate într-un limbaj simplu, fără artificii stilistice, accentul căzând pe conexiuni și reflecții.
m-ai lovit in inima
Sancho Panza -
"am nevoie de inca o dragoste
pentru a termina cartea aceasta
copacule
nu vrei sa te indragostesti de mine?"
sunt versurile Anei Il, o poeta din Brasov care s-a dus prea timpuriu, in urma unei boli neiertatoare. o poeta a carei opera m-a marcat.
ca sa nu mai spun ca cea de a doua strofa reda toate framantarile mele din ultimul timp...
chiar nu-s in stare de un comentariu obiectiv, poemul tau m-a rascolit cu totul
multumesc Vladimir si ma bucur mult sa te citesc iarasi.
revin cu o precizare, Vladimir
Sancho Panza -
in niciun caz nu insinuam un...plagiat ori altceva de acest fel (apoi, citatul dat s-ar putea sa nu fie cu totul exact, am citat din memorie); am convingerea ca multi dintre noi am gandit, intr-un moment sau altul, ce ai scris tu aici si ce a scris Ana. mie, recunosc, mi s-a intamplat.
doar ca, citindu-te, impactul a fost atat de puternic, amintirea destinului acestei poete atat de covarsitor, incat m-am lasat in voia cuvintelor.
dramatism
Ioana Dana Nicolae -
poemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
...
vladimir -
Calin... ai remarcat intr-un mod potrivit lipsa de determinate ca expresie a golului sufletesc si faptul ca am incercat cat mai putine inflorituri pentru a nu ascunde, in mod programatic, intr-un plan secund ceea ce trebuie exprimat frust.
Sancho... bizare aceste potriviri... poate ca unii oamenii, in situatii relativ similare ajung sa perceapa existenta si sa o exprime in aceleasi cuvinte... este important ca acestea au ajuns la cititor cu intreaga lor apasare.
Ioana... in principiu iti dau dreptate insa cei care au mai citit ceea ce scriu stiu ca de la o vreme, tentat de simplitate, evit sa adaug floricele... de aceea "poezia perfecta" chiar daca si mie mi-a sunat initial cliseistic a devenit calea cea mai simpla de a sugera ceea ce era de sugerat... cat despre noptile fara culori pot fi desigur percepute si intr-un registru decorativ-hilar daca nu depasesti nivelul strict literal al textului. Basca faptul ca daca poezia aceasta "stoarce lacrimi" inseamna ca ori eu am scris o tampenie ori poate tu nu ai dispozitia necesara sa o receptezi.
Multumiri tuturor pentru feed-back.