Finalul mi-a plăcut mult, cu diminețile albastre ce urcă ca o iederă spre suflet. Fraza cu "cred doar în conturul buzelor tale atunci când îmi spui" mă face să aștept o continuare, dar ceea ce urmează este "nici eu nu știu de ce", iar apoi "doar pentru/ a nu descoperi inevitabilul". Până la sfârșitul poeziei am așteptat să urmeze ceva după spui, și n-a urmat. Personal, mi-a dat impresia de ceva incomplet acolo... În rest, dacă acest punct se repară, poemul va fi foarte frumos. Cel puțin aceasta a fost umila mea părere.