"ne bântuie o sete de a iubi organic, fără mortificări platonice suntem în esență femurul tomei vrem să atingem iarba cosită ca să credem boabei de strugure în spatele ușilor închise, începe o lume a noastră un palimpstest innuendo sânge, carne și naștere pântec rotund de femeie ca un scut roman buze calde o floare de lotus și gemi iar eu îți vorbesc de cuvinte vechi înțelesurile lor înfingându-se în izvoarele tale ieșite din matcă spre o altă deltă a nilului frumos luptă clopot de parcă starea aceasta ar fi un apus însângerat de țipătul cocoarelor" primul poem. "ca degetele înmuiate în henna ale rătăciților din peșteri, latinescul labia înseamnă buze cameleonicele buze ale vulcanului de carne mușchi tremurând ca sclavii în fața temutului stăpân, sufletul își duce mâna la tâmplă cu fiecare iubire regenerăm himenul inimii și descoperim printre coji modulațiile îndepărtate ale cuvântului bello belle o luptă tandru valsând în sunet de orgă" al doilea poem. în primul poem ni se face introducerea în arhaic, ca dintr-un palimsest, așa cum spui; iar al doilea poem conține însuși rostul primului. motivul pentru care a fost scris. cu aleasă prețuire!