Virgil -
...
ignorăm distanțele
dar dacă ne-am putea atinge
am descoperi că a iubi este cu siguranță
cea mai ciudată alienare
dintre cîte ne tulbură anii
după cum a fi om înseamnă
o cochilie de melc sorbindu-ne pe noi
firul de nisip umed
de pe buzele firii
Poezie:
Comentarii
queen margot -
nu stiu de ce mi se pare o continuare la poezia ,,imi este teamă de femeie''... as mai lucra finalul, mi se pare slabut. banale ultimele 2 versuri, strica atmosfera creata frumos pana acolo. am o intrebare: daca ignoram distantele inseamna ca de fapt ne putem atinge, conventional sau nu... atunci de ce urmează ,,dar daca ne-am putea atinge''? nu inteleg... poate ca ar fi de fapt.. nu ignoram distantele.. zic si eu ca un poet incepator...
Ioana Dana Nicolae -
Iată o constatare poetică a omului de nisip excelentă, care umbrește tot ce-i stă-nainte sau înapoi: "dar dacă ne-am putea atinge am descoperi că a iubi este cu siguranță cea mai ciudată alienare". E un poem prea migălit, dar frumos!
Virgil -
margot, nu stiu nici eu. poate te-a afectat depinde ce intelegi prin a ignora distantele. pentru unii este de fapt ca si cum ele nu ar exista si atunci exista riscul atingerii. nu cred ca esti poet incepator dar nici nu vad ce ar avea asta cu efortul tau de a rationaliza o expresie. eu, de exemplu, nu sint nici macar poet, daca asta are vreo importanta pentru tine. ultimele versuri sint banale, la fel probabil ca si mine Ioana, oare e migala sa culegi boabe de nisip sau e o corvoada, un efort mult prea ineficient, cam la fel ca si poezia...