intri în baie îţi măsori din priviri trupul gol doar o mână de carne sub care te strângi ca hârtia în foc. degetele nişte pui jucăuşi mâna trăind departe de tine şi aproape de lucruri. te-ntinzi. auzi cum se macină sângele pentru o clipă te-ntrebi ce gândeşte zăpada între fălcile soarelui.
de mult nu mai vorbeşti despre moarte. o taci. sapi liniştea ca un câine după osul ascuns. când erai copil alţi copii îţi spuneau că numai dorinţele pe care le ţii în secret se-mplinesc. azi e duminică nu ai nimic de făcut. de la un timp libertatea ia formă de pumn închizi ochii şi aştepţi lovitura.
nu-ţi aminteşti nicio rugăciune. odată ştiai una cu îngerul. mai spuneai Tatăl Nostru şi te întrebai dacă-ţi va aduce sandale când va fi să coboare din cer. ori o carte cu poze lucioase. duminica mirosea a tămâie naftalină şi vin. duminica nu ploua niciodată.
oglinda te muşcă pereţii te zgârie durerea se umflă sub piele cât un şarpe sătul. arunci tot îi faci loc eşti un balon te înalţi văzută de sus eşti numai o virgulă într-o frază lipsită de sens.
Comentarii
Uneori e dificil....
zapata -
Acest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
Acum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
cicatricele
alma -
Nu îmi place cum sună "virgule vesele". "Cicatricele" este pluralul corect.
Însă îmi place finalul textului, este emoţionant. La fel ca toate cuvintele în care ne regăsim. Cine mai ştie rugăciunea cu îngerul?!...
Alina, I.V. Pascal
Sancho Panza -
Alina, cred ca ambele forme de plural sunt acceptate. da, mi-am propus sa regandesc ultimul paragraf, problema e ca azi n-am "gandit" nimic din textul acesta.
I.V., nu intentionam sa intristez pe nimeni, incercam doar sa ma scutur de tristetile mele. :)
multumesc pentru feed-back.
impersonal
bobadil -
Bun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
Andu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
Andu
Sancho Panza -
cred ca l-am vrut impersonal.
da, nu e original, nici n-am pretins ca este, nici nu mai umblu dupa aratarea asta numita originalitate. asta e: unii nu mai cred in Mos Craciun, altii...
multzam de comm.
Adriana,
Donaris -
Mi-a plăcut acest mic poem, cu nostalgia lui uşor desuetă. ,,Cicatricile'' mi se pare că sună mai bine în text, nu trebuie să-l schimbi. Cu stimă, Petru. D.
Petru
Sancho Panza -
multumesc pentru feedback. :)
pana la urma
Sancho Panza -
am schimbat finalul cu totul.