Îmi place căutarea de sine provocată, se pare aici, în urma unei ,,plimbări" printr-un cimitir. Alternanţa dintre descriere şi introspecţie, îmbinarea între firesc şi metaforă, simbol şi evidenţă dau textului profunzime, lirism şi îndeamnă la aceleaşi căutări şi chiar regăsiri.
Remarc pentru puterea de sugestie:
,,baston cu mânerul de şarpe"
,,flori uscate și păienjeniș cât să cuprindă un trup înghițit de oase"
,,eram demult fereastra mută la o casă cu prea mult pământ în spate"
De asemeni, şi titlul cred că e foarte bine gândit.
Un text care m-a pus pe gânduri... Poate ar trebui să merg mai des printr-un cimitir. Acolo gândurile sunt un pic altfel.