îmi caut mâinile pe stâncile pe care mă
căţăram azi dimineaţă
mâinile mele nu ştiu drumul spre casă
ele n-au strâns în braţe hărţi continente oceane
n-au tras sfori niciodată
au desfăcut numai nasturi

un poem scris acum un deceniu
le-a văzut într-o carte
ştiam că-s rădăcini de castan
scormonind pământ neplouat

iată-le
iată-le strigă statuia lui nero
(ciuntă de ambele mâini)
mâinile tale
mâinile tale dau foc orizontului

pe cer mâinile mele împing soarele în prăpastie
închid ochii zilei şi
se-ntorc precum magii îndrumaţi
de steauă

***

evening

I am searching for my hands
I lost them this morning when climbing
big rocks
my hands don't know the road of return
they never embraced maps continents oceans
never pulled strings
they unbutton shirts only

a poem written a decade ago saw them
in a poetry book
I knew they are chestnut tree roots
digging in dry soil

there they are
there they are yells the statue of Nero
(amputated of both hands)
your hands
your hands are setting the horizon on fire

up in the heavens
my hands push the sun into ravine
close the day's eyes and
return like the wise man guided by star