un vânt cărămiziu bate puternic
mă aflu într-o eră cretacică
cu gleznele legate de pământ
ridic munţi de fiecare dată
când îmi tremură genunchii
cremene arsă din temelie
de prea multă oboseală se desprimăvărează greu
pământul mă apasă vertical
mai calc încet pe vârfuri
sau pe călcâie
în jurul fiecărui coşciug
privegheat de stâlpi
nu voi fi piatră unghiulară
pentru altă catedrală
semăn cu sfânta din capela cimitirului
ascunsă cu modestie
în colţul dinspre nord-vest
cred că vreau
o nouă perioadă glaciară
să îmi găsesc loc într-o inimă
ca într-un iglu
Poezie:
Comentarii
Cristina,
batori -
cred că te-ai concentrat prea mult pe o idee şi ai scăpat factorul important, acela de a transmite şi cititorului tău din trăiri. începi textul metaforic, apoi ne arunci în cretacic, ere glaciare, cremene şi ne bulversezi artisticul din noi. şi în strofa a 2-ua ne vorbeşti tot despre crevaşe, tencuială, ş.a.m.d, obiectul comparaţiei cu "visul, cu degetul arătător, cu cărările timpului" fiind unul nefericit, din păcate.
din strofa a 3-ia pot spune că aleg versurile: "de prea multă oboseală se desprimăvărează greu/pământul mă apasă vertical" ca fiind bune.
"semăn cu sfânta înnegrită de funingine" - mult mai elegant puteai să reduci explicaţia, lăsând pur şi simplu versul ca fiind: "semăn cu o sfântă".
cred că acest poem trebuie revăzut. am citit la tine poeme mai bune. citesc în continuare:)!
"pe vârfuri sau pe călcâie" - nu mă interesează ca şi cititor prea mult acest aspect, adică îmi este tot una dacă râmăn pe vârfuri sau doar pe călcâie, în fond mă interesează mesajul pe care mi-l transmiţi despre vârfuri sau călcâie.
Silvia, în primul rând îţi
Cristina Moldoveanu -
Silvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
Astfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)