de fiecare dată când îmi vorbeşti se ridică o ecluză
mă risipesc prin fereastra deschisă peste oraş
vidul din noi este o fantasmă
o auzim cum ne devorează într-o progresie riguros paralelă
spectacol invizibil pentru câinele mort de pe drum
în după-amiaza aceea de toamnă paşii tăi loveau
loveau cu precizie în acelaşi loc
lumina nu găsea pe unde să se strecoare înăuntru
ne măcina de vii ca un morar conştincios
oraşul se agăta de noi câinele mort de pe drum în toiul amiezii
îmbătrânea din belsug cu sutele de ani ce dormitau în el
ca-ntr-o peşteră
într-o progresie riguros paralelă şi inversă
vremea se umplea şi se golea alternativ
ochii noştri un amestec de apă moartă şi peşti
nimic nu mai trecea prin ei în clipa aceea
de s-ar deschide pământul i-am auzi pumnii bătând la uşă
Comentarii
prefer finalul
Virgil -
prefer finalul, desi putin panseist. textul este bun dar prin unele locuri creaza unele senzatii de dublura, de tautologie. felicitari
bine susţinut
Dorel -
Iată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
O singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
Bun cu minus
Călin Sămărghiţan -
A fost textul pe care eu l-am văzut câștigător în accepțiunea juriului. Foarte solid clădit, limbaj de ținută, discurs liric impecabil cu o singură excepție. Și eu am aceeași mare reținere pentru finalul neizbutit, motiv substanțial pentru care nu a fost și preferatul meu (plus ”devoră/ devorează”, dar se poate accepta licența).
vă mulțumesc de lectura si de păreri !
anna -
Virgil – finalul și mie mi-a plăcut inițial, dar acum accept că e prea implacabil.
Dorel – am avut si eu o reținere în legătură cu “statuia” și e justă observația ta,
mi-o însușesc, mulțumesc!
Cristina – ai dreptate, textul poate fi restrâns puțin, mulțumesc de sugestii.
“devorează” aș lăsa în forma asta.
Călin - finalul acela mi se părea potrivit, aveam impresia ca las orizont larg, dar acum pentru ca mi-ați sesizat cu totii acest lucru, o să mă gandesc.
vă mulțumesc tuturor de păreri, îmi sunt utile!