spuneai că mă invidiezi pentru viaţa asta tumultoasă
şirul nesfârşit de secunde
care mă însoţesc ca o aură
cu asta ai ieşit deja din sfera ignoranţei biblice
şi toate străzile care duc la tine sunt şerpi care năpârlesc
punctul acela creşte întruna
a înghiţit orizontul
vrei nu vrei locuim în acelaşi lichid amniotic al lumii
am uitat demult cum se rezolvă integralele de volum
şi telefonul tău inteligent
totuşi funcţionează
nu ai cum să scapi de lucrurile complicate
şi nici de inflaţia de vise care atrofiază poemele de realitate
sunt aici la o secundă de lumină
băieţii de cartier nu ştiu dacă mână mea stângă deasupra volanului
este un semn de complicitate
sau doar o clovnerie
în cârciuma din colţ
au angajat un pitic cu proporţii vitruviene
are joben şi când intri îţi întinde mâna
aş vrea să fii aici
eu cu faţa spre uşă
supraveghind neantul urban
tu privind iepurele de fum al jobenului
în stânga e o masă de biliard
tacurile ar fi toate în rastel
dar bilele s-ar mişca pe tăpşan
privindu-ne zâmbind doar
Comentarii
Laurențiu
yester -
e clar că registrul tău poetic este bine conturat. că eu încă nu rezonez la el e mai puțin important. mi-ar fi plăcut un alt titlu și un alt final. de conținut încă nu spun nimic. cu el se poate jongla :) . și cu toate că nu am eu simțământul de empatie, este totuși un poem bun și mi-a făcut plăcere să îl citesc. las acest semn, printre puținele sub textele tale, pentru că te apreciez. mult succes și în acest... domeniu :)
Paul,
Lentib -
apreciez şi eu, la rându-mi, sinceritatea comentariului tău. Poezia poate fi închipuită ca o livadă în care întotdeauna mai e ceva de făcut. Mulţumesc.
Părere
Maria - Doina -
Am citit de mai multe ori dorind să găsesc un punct comun, ceva care să mă ajute să rezonez. E vina mea; se pare că, momentat, sunt pe altă felie :)
Mi-au plăcut registrul confesiv și tenta existențială.
De prea multă citire/recitire, iată că voi cârcoti un pic: în prima strofă apare de două ori „asta” și cred că prima poate lipsi, ba chair ar fi indicat din mai multe considerente. În aceeași strofă sunt vreo trei atributive și nu fac decât să explice prea mult. De asemenea, ultimul vers mi se pare defectuos: are două gerunzii și o aglomerare de „d”-uri care fac rostirea acestuia destul de dificilă. Sunt doar păreri.
Mi-a plăcut imaginea „tu privind iepurele de fum al jobenului”.