Ţi-aş cere să mă îmbrăţişezi
ca şi cum
ai face-o pentru ultima oară
ştiu
braţele tale
nu pot cuprinde
coloana inifinitului
sărutul s-ar propaga ca un ecou
prin gura peşterii mele
prelins pe-o stalactită
peste limba cuvintelor nerostite
te-aş striga
dar mi-e teamă
că aş trezi îngerii arcaşi
atunci ar trebui să-ţi arăt
cât de frumos apune soarele meu
în marea ta albastră.