sunt un ac înaintea ta și cu orele te-aș privi
cum treci nesfârșit prin gămălia sufletului meu ca un un fulg soarele și umbra lui
cu orele aș privi fermecat
roiul de sori prin care, somnoroasă, mișcândă, faci ochi și-mi spui
do cafea
pupă-mă urâtule de frumoasă

nesfârșit de gol se ridică do și văd prin el –uneori, îi întind mâna- cum, în mătasea claviculei sale, doarme li, împungând cu geana cea neagră sufletul ei înăuntru
și la dus și la întors do folosește covorul zburător. li doarme. li e dumne

unde ești tu ca o petală se desface spațiul în spațiul dintre buza ta de sus și buza ta de jos
buza mea de jos și buza mea de sus ar fi o minune mare peste ...pricepi tu...
ar înflori spațiul
mă dau peste cap de trei ori pentru un zâmbet? și înapoi...primesc un fir de păr? un fir de păr de-al tău face toți banii, te voi clona și vei trăi cu mine fără de moarte, fără urât

dar, do, nu spune nimic. nu aude nimic. gura lui nu vorbește, urechile lui nu aud. uneori, se șterge la gură de dulcele solar și, cu gura strânsă, însetează cu orele

atunci, îmi vine să scot pe a pe gură cam așa
aaaa
dar și a și a e un porumbel și, firește, pentru el uscatul= vârful sânului
din care iese – ghicești? – lap-te (așaaa), fibră (dap) și țigări (data viitoare vei reuși)
- o fericire

data viitoare, do, o fericire