Azi. Nici nu ştiu ce mă face să îi zic "azi". De ce nu îi zic "păi" sau "culoare"? E atât de banal numele! Azi, mă face să mă împrăştii între timp şi mine; când să mă uit înapoi...dar de ce înapoi şi nu înainte? Dacă m-aş uită înapoi mi-ar fugi ochii pe câmpuri verzi. Iarăşi nume... ne-am obişnuit aşa să nu confundăm. "Câmp" sau "plantă" ce le deosebeşte? Să fie mirosul? Dar culoarea pe ea cine o strigă? Da, ştiu e lovită de tente şi chiar linii care le delimitează formele. Ca şi oamenii lucrurile au simţuri. Am auzit când am deschis dulapul, un sunet, eram singură în camera, numai eu şi lumina. De atunci mi-e frică şi de forme.. dar să nu uit, uneori confund oamenii cu formele sau să fie şi omul o formă? Forma un om? Cine o şti...? Şi umbrele au nume dar nu au forme şi uneori mă simt şi eu o umbră printre raze. Hm...mirosul formelor...mai tot timpul văd mirosuri, uneori simt forme, dar mă trezesc buimacă în ceţuri de mătase care-mi mângâie creştetul cu căldură. Şi visele şi numele lor, câinii cu dinţii albi, paşii mărunţi cu atitudinea lor timidă, greoaie, fragedă la fiecare ploaie de mai. Luni, marţi sau la anul, în decembrie... e atât de frig şi florile cu petalele albastre stau închircite sub nămeţii prăfuiţi. Mai trece câte o maşină şi eu mă aflu acolo; nici nu ştiu cum a trecut timpul şi când număram acel ceva...Da, i se spune zăpadă, cine ştie ce termen este, dar îl folosesc cu plăcere să nu mai vorbim de oamenii-de-zăpadă, atât de înalţi şi uneori fiind la înălţime îi vezi precum un bulgare mărunt de la care cariile de căldură ... ia suflarea şi în curând îţi vine a plânge, prăbuşiţi fiind în baltă cu nouri. Şi încă îmi mai amintesc de copilărie: copilul cu cârlionţi aurii ce sare în zăpadă, câinele ce dă din coadă bucuros dar îi este frig. Pare să fie acelaşi frig cu care am am trăit şi inima îl cunoaşte: tensiune de curent, dar acum suntem lângă munţi. Roca lor ar trebui să fie mai dura decât mine dar dacă o privesc prea mult se rostogoleşte precum boabele de strugure de pe un ciorchine umed. Peste tot un nume, doar aşa îmi pot rosti cuvintele, altfel aş tăcea în întuneric...