e enervant cum se strică toate
chestiile fără să ai posibilitatea să le refaci
adorm din cauza luminii proaste
și visez că toți fac ce vreau eu
sunt mai mult decât mulțumită
am citit într-o carte sf că li se implantau oamenilor cip-uri
ca să fie mai eficienți
poate e de acolo
mă trezesc
încerc să schimb becul care pâlpâie în baie de trei zile
să fac în așa fel încât să ajung la el
fără să mă sprijin de oglindă
cel mai mult am stat pe vârfuri
la balul de absolvire
a fost din cauza tocurilor înalte
acum stau toți pantofii în dulap
așa perfecți și lustruiți
și aroganți cu nimic uman și sensibil în ei
Poezie:
Comentarii
finalul
Virgil -
finalul e sublim. n-am mai rîs așa bine de multă vreme.
:D
Imparateasa -
Ei, mă bucur. Încerc și eu tot felul de lucruri.
super
bobadil -
Nu prea inteleg ce anume l-a facut pe Profet sa rada la finalul acestui poem... eu in schimb am apreciat atmosfera voit degajata foarte bine creionata in versuri succesive ordonate intr-un crescendo care pana la urma (cel putin pe mine) m-a emotionat cu adevarat. Si este un bun exemplu cum se pot folosi celebrele locuri comune de genul "totul se duce de rapa" si "ce bine era pe vremea mea" sau celebrul "pram" transformandu-le in cu totul altceva prin puterea poeziei. Bravos imparateasso, o penita aurie de la monsieur bobadil si un poem cu agrafa in colectia mea personala. Thanks.
entropia
alma -
Asa le este rostul, sa se strice toate. Entropia bat-o vina. Mi-a placut ultimul vers.
.........
Imparateasa -
Bobadil și Alma, vă mulțumesc pentru treceri.