uneori
mă simt vinovat
nu pot fi nefericit
așa cum ți-am promis
îți mărturisesc m-am străduit
zilele nu au adus nimic nou
nici măcar un poștaș mort
nicio boală
în parc leagănele ruginite
scîrțîie la fel chinuite de vînt
ploaia se preface că vine
tunetele i se pierd în depărtare
ca o pantomimă cu tobe
spre locuri care există cu adevărat
doar vîntul rămîne răsucind praful
ca un olar de duhuri