cred că în acest vers autorul a inserat, la fel ca marii regizori care apăreau într-o scenă secretă, doar de ei știută, chintesența acestui poem și citez
'mă derulez ca o melodie fără refren'
cu nimic mai prejos este versul
'am să mă întorc în patru labe lăsând urme în aer' - probabil de la compresia pe abdomen
Am mai spus-o acest autor se pierde într-o emfază caracteristică pubertății literare ('din palme mi se jupesc trupuri străine
din călcâie ţâşnesc suflete colibri')... dar mai este timp, autorul este încă foarte tânăr, lipsit de exepriență și nimic nu este pierdut cât încă el își face practic autocritica în aproape orice poem.
Undeva în subconștientul său probabil că realizează că nu asta ar trebui să facă și că, la un moment dat toate astea o să treacă, așa, ca o amigdalită