Ȋmi pierd pașii pe străduţele lăturalnice ale existenţei tale,

Condamnată a fi un martor mut la marginea gândurilor tale.

Aici, în surghiunul meu, îmi ţes frânghii de fum către tine pe care voi urca afară din pântec de balenă.

Nu-mi deschid ochii să nu-i obosesc; vreau să-mi inund privirea doar cu lumina ochilor tăi negri.

Dacă mi-ai cere aș fi mirare de zori, zâmbet de copil, apa ţinută de năvod.