anna -
la capătul străzii spre asfințit
un bătrân cu barbă
trece cu o desagă de griji pe umăr
și o lacrimă
tu ești Doamne?
Poezie:
la capătul străzii spre asfințit
un bătrân cu barbă
trece cu o desagă de griji pe umăr
și o lacrimă
tu ești Doamne?
Comentarii
yester -
... undeva, într-o lume nescrisă, renumiți pictori printre care și Dumnezeu, ne colorează zilele. Uneori... rămân pe gânduri luni întregi, neștiind ce nuanță ar fi mai potrivită surâsului nostru. Venit în timp, pentru noi, Cineva a cunoscut și ce e lacrima. A plâns o cetate, a plâns un prieten. El e anna, El e.
lucian -
oare?
anna -
da, yester, El... inaintea sarbatorilor crestine, care pe mine mai mult ma tulbura decat ma bucura, sufletul simte mai acut strainatatea... poate e doar o intoarcere in lacrima, la o culoare aproape uitata... atunci imi lipesc pe suflet o colinda, muzica aceasta ma imprieteneste iar cu lumea. iti multumesc de cuvinte! Lucian, m-as bucura daca m-ai lamuri putin in legatura cu acel cuvant: „oare?” cu sinceritate marturisesc: pentru mine Dumnezeu este ceea ce simt... nu stiu sustine adevarurile Bibliei.
lucian -
în acest moment creativ întrebarea mea destabilizatoare nu își mai află sensul. aș spune că îl descoperi pe dumnezeu numai în aproapele ce îi seamană. cumva antropomorf poemul. mă refer la conținut. mesajul e încântător. iartă-mi ambiguitatea.