ce-aș putea face cu o lună plină

aș putea s-o împart pentru fiecare metamorfoză

pe spatele ei aș desena animale mi-ar aminti
de prima mea vînătoare
de primul tău plecat fără voie

pe o parte mai scorburoasă
aș face provizii de haine ne-am îmbrăca
în fiecare dimineață cu oameni noi
m-ai admira aș face o plecăciune apoi am petrece
întreaga zi
amintindu-ne în fața oglinzii

pun lupii de pază liniștii noastre
te caut prin ierburi de noapte
întreb înțelepții
unde se duc toate femeile în anotimpul coacerii

partea pustie aș păstra-o
ca pe o ultimă coajă de pîine cu ea aș hrăni
toate păsările în care ai adormit
aș îngropa firmituri din ele ar răsări
colțuri după care te ascunzi despletită

luna e plină se scaldă în ea
epiderma tuturor dimineților