dimineaţa este o mocirlă din care ies aburi
băutorii de absint îşi vor goli ochiul înainte de a picta ultimul tablou
ca un crocodil care regurgitează
un orologiu ce ticăie a pan
a peter pan
fumuriul invadează jocuri
pieliţele aripilor ieşind din găoace
e ca şi cum ai căuta în malul bâhlit un strop de apă
în care să te admiri
o oglindă cu pecete / un lacăt / un fir neatins de urzeală

rătăcesc prin ceaţă / sunt un fel de sperietoare de carne
aşezată pe crenelurile
unde străjerii lui Hamlet împărţeau în grămezi cuvintele
ce trebuiau scrise pe steag

soarele devine deşert / un cerc de miasme
întâia oară îmi repugnă limpezimea lui / lepră albă ce rupe bucăţi din mine
da
pentru prima oară simt nevoia să aprinzi ruguri în mine
ruguri unde să ardă impurul

negura are gustul trenului
care îşi şterge singur urmele pierzându-se-n eter
şinele lui ca o maglă
o scară cu păcate înnodate spre cer

ceaţa asta este atât de frumoasă!
doar aşa pot vedea cum eşti
pentru că mă pot întoarce oricând în mine fără să mă recunosc