1.
dacă aș avea patru mâini aș râde la fel
aș plânge la fel, doar când m-aș ruga le-aș
ține pe toate patru încrucișate.
2.
eu ies din baie, îmi pun un halat curat
și totul în jur devine alb
o tăcere sterilă ca pe holul unui spital.
la sfârșitul zilei parcăm mașinile în două
locuri departe unul de altul. și sub copacul din fața
blocului uneori.
3.
noi n-avem nici un câine să-l scoatem
la plimbare, să-l lăsăm să se pișe de câte ori are chef
suntem ca niște fiare în cușcă
nu suportăm disprețul nimănui.
dar echilibrul cuștii
ne e necesar
ca și cea de-a treia singurătate
atât de sublimă
când
vineri seara
ne punem copiii, bagajele
în mașini
și plecăm
și vezi
/deși soarele a apus demult peste oraș,
tot rămâne o dungă violet deasupra lui
vizibilă de la mulți kilometri/
apoi copiii fiarelor ne vor aștepta acasă.
ne dăm seama după urmele de unghii
și gheare de lângă clanțe
că nu se moare niciodată atât de ușor
Comentarii
Mi-a plăcut strofa doua din
Oriana -
Mi-a plăcut strofa doua din prima secţiune. Pe acolo am simţit răsuflarea poeziei. Prima parte, aceea cu dama de cupă mi s-a părut slabuţă. Cred că nu ai articulat corect copiii din penultima strofă. Aşa şi remarc ceva mişcare filosofică în:
suntem ca fiarele în cușcă
nu suportăm disprețul nimănui
mi se pare un text undeva
Virgil -
mi se pare un text undeva între simplu și banal. poate încearcă ceva dar nu reușește să transmită decît nesemnificativ. finalul copleșitor prin banal.
luminita,
aquamarine -
luminita, am mai modificat câte ceva.
d-le virgil, poate că așa este. mulțumesc pentru semne.
pentru mine,
francisc -
pentru mine, poemul incepe de la "la sfarsitul zilei..." aceasta e povestea textului. primele 2 secvente au frumusetea lor dar pentru altceva. poate de aceea virgil vorbeste despre banal si simplitate.
citind insa textul asa cum mi-a placut, am simtit ca intensitatea textului creste spre final. de aceea, finalul mi s-a parut foarte...adevarat.
si spun asta pt ca, dincolo de argumentul prin care fac apel la emotie, despre aceasta tema se scrie, din pacate, mai putin.
ideea sugerata de titlu e faina, dar constructia "cu crengi" nu suna bine pre limba noastra.
francisc,
aquamarine -
francisc, îți dau dreptate cu sonoritatea titlului. în rest, am să mai las textul un pic în pace pentru că sunt la a n variantă. și voi mai cugeta despre el. mulțumesc pentru semn, bucuroasă că te-ai oprit.