oamenii se împart în vechi şi noi
prieteni care-şi lăţesc fălcile a zâmbet precum
caii mestecând zăbala
îmi spun privind fotografiile de pe facebook

desigur
caii sunt nobili
un prieten al prietenilor prietenilor mei
mi-a spus că ăştia sunt reptile sau reptilieni sau aşa ceva
de atunci îmi imaginez cum îi dezbrac de piele
cum răsar şopârle şi crocodili iar alţii rămân
nişte fraieri beliţi

câteodată mă gândesc că transformarea se întâmplă
treptat
că se pot chiar încrucişa – ca la polenizare –
niciunul nu are sângele atât de rece
mi-ar articula câte un clanţ
o ureche lipsă
un deget dezburicat când tastez pe chat

dar colţii lor nu pot perfora nici măcar o cerere sau un
bilet de tramvai
sigur sunt folosiţi la alte îndosarieri despre care
nu am habar