și mama purta poezia în suflet / șal moale de lână / murmurând
fiecare anotimp își are palma sa de miracole și floare / totul e să le vezi
puțini lasă iernii verdele în mojar să-și pună pe răni cataplasme
de clorofilă
bradul tace / tac și eu la o masă
cu umeri de sticlă
sunt capricorn / înălțimi și singurătate / onix / mănuși /
ploi albe /de parcă în cer au crăpat oalele cu lapte

țara mea ....s-a născut cu capul înainte
artă? dumnezeu a făcut carne din pământ
caiac sau canoe? nu știu . pipăi viața cu coarne de melc

mă simt terminată doar pe jumătate /iubirea nu vine când strigi
nici când te așezi în genunchi să bei rouă din streșini
poate când sub piele auzi o zbatere roșie, gata să plesnească

tu? ești pasărea care-mi arcuiește brațele a fântână
să fiu trandafir alb
cățărându-mă pe ziduri

despre vise... ar fi fost incredibil să ne dezvirginăm amândoi
parcă ne-am fi născut odată din sferă / legați cu un altfel de sânge
am fi fost o amforă
suntem vii / atât de vii încât timpul șade cu noi la cafea
îi e milă de tinerețea noastră și îți povestește cum bărbatul a născut primul
din mister a născut pe femeie
greu
și i-a modelat lutul cu argilă moale
ea să nască mai ușor
atât de mult a iubit-o cu mâinile
a intrat să pună masă și leagăn pentru prunci... așa a vrut bărbatul

când facem dragoste, ultimele secunde nu vor putea fi descrise niciodată
trupuri într-o altă galaxie / o stare de levitație /
dacă oamenii care au orgasm ar fi priviți în oglindă
ar constata că au același chip