Aș dori să nu te contrazic ci doar încerc să pătrund spusa cuvintelor tale și să răspund într-un stil complementar și nicigând unul polemic. Trăim vremuri în care totul se desfășoară cu viteze mult mai mari celor practicate secolelor anterioare, pînă și dragostea înseamnă ceva altfel și mai mult. Se poate spune că acum prin dragoste se înțelege mult mai mult decât până acum, dar esențializat practic mult mai rapid și mai convingător. "parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici", să intervin pe această idee lansată pe acest text de tine, Profetule poet. Trăim vremuri vitrege, nervoase. Ochiul poetului le surprinde în diverse locuri, culise ale unor vieți și activități diverse, nu este cazul să le punem în totalitate pe tavă( printr-o proză poetică, cum se practică actual să recunoaștem! te plictisești până să ajungi la final căutând un pic de poezie pură și impiedicîndute in scene-reportaj ale unor trăiri, destul de comune de altfel, catr-un arbore cu mii de crengi care cautând să urci sre soare, dar din cauza tipului de arbore te incurci in cregi si ajungi pe pamant spre finalul călătoriei), am pus acele pucte despărțitoare, dar la o nouă variantă probabil voi renunța la ele. Aș incadra acest poem in poezia cotidianului nu numai românesc! Suntem in pragul unui război rligios și datoria noastră ac elor care avem un pic de talent să convingem de inutilitatea lui inainte de a incepe!...acolo vrea să bată poemul! Nu te contrazic, in mod sigur voi reveni asupra lui, cum de altfel facem toții, schimbăm sau nu mai schimbăm - depinde de concluzia autorului! Îți mulțumesc că te-ai oprit cîteva secunde la poezia mea și m-ar bucura să o mai faci. Trebuie să te intreb (sunt foarte nelămurită!) acele texte lansate de tine pe temă, ce finalitate au? Versurile rămân în totalitate autorilor sau trebuie să ceară accepturi pentru urilizarea lor? Acolo au accept, bănui, numai autorii recunoscuți de tine, noi care suntem novice nu avem drept de expresie, nu? eu așa înțeleg. Cred că nefiind recunoscuți (unși ca autori aici) nici nu prea trezim interes pentru lectură colegilor care scriu și chiar cred că au rețineri și la comentarii, din motive omenești. Ai ușa deschisă în această casă a sufletului meu, Marinela